ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4652/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București sub nr. 9215/2/2012, reclamanta A. (B.) G.R. a chemat în

judecată Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând

instanței să constate valabilitatea diplomei de licență din 31 august 2009 și a

suplimentelor la diplomă și să oblige pârâtul să recunoască diploma de licență

anterior menționată și a suplimentelor la diplomă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că în sesiunea iulie 2008 a absolvit Facultatea de

Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității S.H., obținând titlul de

licențiat în filologie, conform diplomei de licență anterior menționată.

A mai precizat

reclamanta că, în condițiile în care reclamanta și-a îndeplinit toate

obligațiile și a promovat examenul de licență, iar diploma de licență nu a fost

anulată de o instanță de judecată, refuzul pârâtei de a recunoaște diploma de

licență reprezintă un abuz.

Prin Sentința nr. 954

din 8 martie 2013, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta

A.G.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, și chemata în garanție Universitatea S.H. București,

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs A.G.R., criticând sentința atacată pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În conformitate cu

prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată

prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru

calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru

judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit aceste obligații legale nici

ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de A.G.R. împotriva Sentinței nr. 954 din 8 martie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ