ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4186/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18 noiembrie 2011, sub nr. 25129/303/2011, reclamanta M.V. a chemat în judecată pe pârâții SC I.P. SA, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București Sector 6, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Comuna Chiajna și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Județene Ilfov solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că este proprietara imobilului - teren în suprafață de 3000 mp situat în București, Șos.

P., sector 6, nr. cadastral x1, să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 octombrie 2004 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea pârâtei SC I.P. SA pentru imobilul sus-menționat, să se dispună totodată, anularea nr. cadastral x1/8 la PI/9 a C.F. Individuale nr. 50484 din localitatea București emis pentru imobilul sus-menționat și să se dispună rectificarea C.F. nr. x2 bis nedefinitivă a Municipiului București Sector 6 prin radierea din partea a II-a a acesteia a mențiunii legate de referatul de suprapunere din 10 octombrie 2011 emis de OCPI, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

La data de 5 martie 2012 pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. La data de 14 martie 2012 pârâta SC I.P. SA a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 71469/2004 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor județului Ilfov, în privința suprafeței de 3000 mp situată în sola 57/5, parcela 233/1, ce are nr. poștal provizoriu 252 pe Șos.

Prelungirea Ghencea. La data de 18 iunie 2012 pârâta Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a comunei Chiajna a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâta-reclamantă SC I.P. SA. La data de 06 septembrie 2012 pârâta Comisia Județeană Ilfov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SN I.P. SA prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și nelegală. Prin sentința din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanta M.V., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamanta M.V. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul pentru motivarea recursului, instanța urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente. În susținerea cererii de repunere în termenul pentru motivarea recursului, recurenta M.V. arată că nu i-a fost comunicată sentința pronunțată de instanța de fond, astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze motivele de recurs în raport cu motivarea hotărârii atacate. Din înscrisul existent la dosarul Curții de Apel București, rezultă că sentința din 3 aprilie 2013 a fost comunicată recurentei la data de 11 iunie 2013. Prin urmare, împrejurarea invocată de recurentă, că nu a putut depune motivele de recurs întrucât nu i-a fost comunicată sentința, nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II a C. proc.

civ., care reglementează procedura repunerii în termen, situație față de care instanța urmează a respinge cererea cu consecința constatării nulității recursului, în aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. A motiva recursul înseamnă, pe de parte arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Numai indicarea greșită a motivelor de recurs obligă instanța la o încadrare corectă a acestora, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., o asemenea obligație nefiind stabilită în sarcina instanței în situația în care recurentul nu indică niciun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În cauză, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Așa cum se poate observa recurenta a depus la dosarul cauzei o simplă declarație de recurs.

Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul pentru motivarea recursului. Constată nulitatea recursului declarat de M.V. împotriva sentinței din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN