ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 217/2016

Decizia nr. 217/2016

Deliberând, în condițiile art. 385 coroborat cu dispozițiile art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/176/2013, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele B. și C. a solicitat instanței să dispună anularea incidentelor de plată privind biletele la ordin.

Prin sentința civilă nr. 1366/2014 din 4 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Sucursalei Sibiu a C. și excepția lipsei calității procesuale pasive a C., excepții invocate de pârâta C., prin Sucursala Sibiu; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Alba lulia și C., prin Sucursala Sibiu, și în consecință, s-a dispus anularea incidentelor de plată și a fost obligată pârâta de ordin 2 să procedeze la anularea incidentelor în C. în baza prezentei sentințe; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prealabil analizării pe fond a acțiunii, în temeiul art. 248 N.C.P.C., tribunalul s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive Sucursalei Sibiu a C. și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a C., excepții invocate de pârâta C., prin Sucursala Sibiu.

Astfel, s-a reținut că sucursala poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere, iar C., chiar dacă nu au relații directe cu părțile raporturilor comerciale, gestionează informațiile specifice incidentelor de plăți, astfel că au calitate procesuală pasivă, hotărârile care se pronunță fiindu-le opozabile.

Pe fond, s-a reținut că la data de 14 noiembrie 2012 și, respectiv, la data de 16 noiembrie 2012 au fost prezentate B. spre decontare două bilete la ordin emise de reclamanta SC A. SRL, astfel:

- emis la data de 25 septembrie 2012, refuzat la plată în data de 14 noiembrie 2012 „pe motivul lipsei totale de disponibil în cazul prezentării la plata după expirarea termenului de prezentare" în valoare de 70.000 lei cu scadența la data de 06 noiembrie 2012;

- emis la data de 07 noiembrie 2012 refuzat la plată în data de 16 noiembrie 2012 „pe motivul lipsei totale sau parțiale de disponibil, în cazul prezentării la plata la termen" în valoare de 165.000 cu scadența la data de 16 noiembrie 2012.

SC D. SRL, în calitate de beneficiar după expirarea termenului de prezentare, a introdus la plată aceste bilete la ordin, care au fost refuzate pe motivul interzicerii plății de către trăgător. în acest context, banca, fiind în situația de a nu putea onora plata biletului la ordin, a anunțat C.

Ulterior, prin adresele din 16 noiembrie 2012 (fila 37) și din 14 noiembrie 2012 (fila 41), SC D. SRL au adus la cunoștința B. (care a anunțat C.), faptul că aceste bilete la ordin au fost introduse la plată dintr-o eroare, în condițiile în care debitul este inexistent.

S-a mai reținut că, potrivit Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la C., prin incident de plată se înțelege neîndeplinirea întocmai si la timp a obligațiilor participanților înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului obligației rezultată prin efectul legii sau a contractului care le influențează, a căror îndeplinire este adusă la cunoștința Centralei Incidentelor de Plăți de persoanele declarante, pentru apărarea interesului public. De asemene, s-a reținut că, potrivit art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, anularea informațiilor privind incidentele de plați se poate face numai de persoana declarantă din proprie inițiativă sau la solicitarea instanței.

Având în vedere aceste considerente, reținându-se că, în speță, sunt întrunite condițiile pentru anularea incidentelor de plată, s-a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, astfel că acesta a fost admisă.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta C. prin Sucursala Regională Timiș, în calitate de reprezentant al C.

Prin Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a Il-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta C. prin Sucursala Timiș împotriva sentinței nr. 1366/2014 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă.

Instanța de apel a reținut faptul că tribunalul în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. - Sucursala Sibiu și C. ca neîntemeiată, reținând că pârâtele chiar dacă nu au relații directe cu părțile raporturilor comerciale, ele gestionează totuși informații specifice incidentelor de plăți, fiind necesar să participe în litigii. pentru ca hotărârile ce se pronunță să le fie opozabile.

Într-adevăr, C., potrivit atribuțiilor și competenței stabilite prin art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 312/2004 privind statutul C., asigură promovarea și monitorizarea bunei funcționării a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare, iar, în conformitate cu prevederile art. 22 și 24 din același act normativ, atribuțiile C. privind monitorizarea sistemelor de plăți se materializează în emiterea de reglementări necesare organizării și funcționării C., care gestionează informațiile aferente activității, însă aceasta nu constituie un impediment pentru ca C. să participe, în calitate de pârâtă, în litigiile având ca obiect anularea informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate în F.N.I.P și F.N.P.R.

În acest sens, sunt și dispozițiile art. 1 din Regulamentul nr. 1/2012 în conformitate cu care Centrala Incidentelor de Plăți se organizează și funcționează la C.

Centrala Incidentelor de Plăți, gestionează informația specifică incidentelor de plăți, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor, astfel cum aceștia sunt definiți la pct. 1 al art. 2 din Regulament.

Așadar, Centrala Incidentelor de Plăți se prezintă o structură, organizată în cadrul C., fără personalitate juridică, specializată în colectarea, stocarea și centralizarea informațiilor specifice incidentelor de plăți, produse de titularii de cont cu cecuri, cambii și bilete la ordin, care realizează o activitate bancară în sensul prevederilor stabilite în Secțiunea 1.2 a cap. II din Titlul II, Partea I a O.U.G. nr. 99/2006, așa încât în cadrul unor litigii privind anularea sau modificarea unor informații privind incidentele de plăți, chiar și numai pentru opozabilitatea hotărârii, C. justifică calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. prin Sucursala Timiș, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii introductive față de C., Sucursala Sibiu și C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta - pârâtă susține că decizia recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea și funcționarea la C. a Centralei Incidentelor de Plăți, precum și a prevederilor art. 22 și 24 din Legea nr. 312/2004.

Prin urmare, anularea înregistrărilor se face de persoana declarantă - în cauză - B., Sucursala Alba Iulia - pe baza unei hotărâri judecătorești executorii și nu prin obligarea prin hotărâre judecătorească C.; astfel, în cauză are calitate procesuală pasivă doar banca declarantă și nu C.

În concluzie, recurenta -reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar în soluționarea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a C. Agenția Sibiu și a C.- dispunând scoaterea din cauză a acestei instituții.

Intimata - reclamantă SC A. SRL și intimata - pârâtă B. Sucursala Alba Iulia nu au depus întâmpinare.

Prioritar analizării recursului, Înalta Curte face următoarele precizări:

În primă instanță, competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect „anulare incident plată" aparține judecătoriei, în conformitate cu dispozițiile art. 94 lit. h) N.C.P.C., fiind o cerere privind o obligație de a face neevaluabilă în bani.

Anularea incidentului bancar este o acțiune neevaluabilă în bani privind o obligație de a face, respectiv de a înlătura din Centrala Incidentelor Bancare o anumită mențiune și nu o acțiune în anularea unui act juridic.

Hotărârea pronunțată într-o astfel de cauză nu este supusă recursului, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) N.C.P.C.

Această hotărâre este supusă numai apelului, ce urmează a fi soluționat de tribunal.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate invoca la acest moment necompetența materială a tribunalului în primă instanță având în vedere dispozițiile art. 130 alin. (2) N.C.P.C., potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În speță, tribunalul a apreciat că are competența de a soluționa cauza în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. (1) N.C.P.C., iar prin motivele de apel nu s-a criticat această soluție.

Ca atare, în cauză Înalta Curte potrivit dispozițiilor legale nu poate invoca drept motiv de casare pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței absolute a altei instanțe.

Aceste precizări sunt necesare în considerarea dispozițiilor art. 483 alin. (3) potrivit cărora „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rolul recursului este acela de a contribui la realizarea unei jurisprudențe unitare la nivelul tuturor instanțelor care alcătuiesc sistemul nostru judiciar, iar instanța supremă este factorul de promovare a unității de jurisprudență.

În lipsa acestor precizări, s-ar putea considera că Înalta Curte împărtășește opinia tribunalului în sensul că acțiunile în anularea incidențelor de plată sunt de competența tribunalului în primă instanță, ceea ce nu este în concordanță cu dispozițiile legale.

Față de dispozițiile art. 94 lit. h) din N.C.P.C., competența materială de soluționare în primă instanță a acestor cauze aparține judecătoriei.

Câtă vreme, legea nu permite Înaltei Curți, în prezenta cauză, să invoce necompetența și să stabilească inadmisibilitatea căii de atac a recursului, au fost analizate motivele de recurs invocate de parte, dar cu menționarea acestor precizări.

Analizând recursul declarat de pârâta C. prin Sucursala Regională Timiș, în calitate de reprezentant al C., din perspectiva criticilor formulate și temeiului de drept arătat, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează situația când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte, a apreciat că acest motiv de recurs este nefondat întrucât instanța de apel a reținut și interpretat corect dispozițiile Regulamentului nr. 1/2012 privind organizarea și funcționarea la C., precum și ale Legii nr. 312/2004.

Astfel, instanța de apel a confirmat cu justețe soluția tribunalului de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Sibiu a C., întrucât C. are atribuții efective în procesul de raportare/anulare a înregistrărilor privind incidentele de plăți. Deși persoana declarantă care poate fi obligată, prin hotărârea instanței, la anularea incidentului de plată este B. (prin sucursala Alba lulia), având în vedere faptul că C., reprezintă o structura a C. și are printre altele, conform art. 31, art. 82 art. 163 din Regulamentul C. 1/2012, atribuții privind gestionarea și înregistrarea tuturor informațiilor în legătură cu incidentele bancare, inclusiv în ceea privește executarea/procesarea propriu-zisă a radierii incidentelor din baza de date ca urmare a anulării, pentru opozabilitate și în vederea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii judecătorești, este necesar ca hotărârea să fie pronunțată și în contradictoriu cu C.

Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt nefondate și în consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 5/2015 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2016.