ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2016

HOTĂRÂRE
16.03.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 586/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 586/2016

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/131/2013 la data de 12 iunie 2013

organizația sindicala A. în numele și pentru membrii B., C, D., E., F., G., H.,

V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V.V., X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X.X. a solicitat- în

contradictoriu cu pârâta SN D. SA, obligarea pârâtei să plătească membrilor săi

de sindicat, salariați ai acesteia, menționați în anexa Ia prezenta cerere,

drepturile bănești reprezentând diferența dintre drepturile saîariale încasate

(incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri, alte sume

acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile salariale cuvenile,

calculate la clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzătoare

funcției ocupate, prevăzute în contractul colectiv Unic la Nivel de Ramura Transporturi

pe anii 2008-2010, prelungit până Ia 31 decembrie 2011 (conform art. 4 aIin. (2));

sa fie obligată pârâta Ia reactualizarea diferenței drepturilor salariale menționate

anterior, cu indicele de inflație Ia data plății efective și plata dobânzii legale

aferente acestor diferențe; să fie obligată pârâta Ia plata cheltuielilor de

judecată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 1, 3 alin. (1) alin. (3). art, 4, art. 5, art. 41 art. 123

alin. (1) și (2), Anexa 5 pct. 3 din C.C.M. nr. 722 din 24 ianuarie 2008 Unic

Ia Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008-2010, art. 11, 37, 40 alin. (2) lit.

c), art. 161, art. 166, art. 171 alin. (1), art. 229 alin. (2) și (4), art. 253

alin. (1), art. 268 alin. (1) Iit. c), art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii, art.

1270 C. civ., art. 4 din Constituție, Legea nr. 62/2011.

Prin încheierea de ședință din 12

iunie 2014 promm{ată în Dosar nr. x/3/2013 a fost disjunsă cauza și s-a format

prezentul Dosar nr. x/3/2014, având ea obiect pretențiile salariaților din

județul Maramureș.

Prin sentința nr. 8097 din 4

septembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/3/2014 Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș în ceea ce-i privește

pe reclamanții Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y.Y., A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.A.,

și N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N.N., reținând că aceștia nu pot fi reprezentați

legal de către A., sens în care sunt aplicabile dispozițiile art. 210 clin

Legea nr. 62/2011, conform cărora,.cererile referitoare la soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui

circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

În acest sens instanța a apreciat că

mandatul acordat de salariații menționați în tabelele anexate cererii de

chemare în judecata nu este dat unei organizații sindicale reprezentative, în

considerarea dispozițiilor Legii nr. 62/2011, respectiv în raport de

dispozițiile art. 28 alin. (2) care prevăd că organizațiile sindicale definite

de art. 1 alin. (11) din Legea nr. 62/2011, indiferent că este vorba de sindicat,

federație sau confederație, pot apăra un drept al membrilor săi. Or, instanța a

constatat că salariații societății B. nu pot fi membrii aî organizației

sindicale de tip federație întrucât conform art. 41 din același act normativ,

federația este alcătuită din sindicate și nu din salariați, iar membrii

federației sunt sindicatele constitutive si nu salariații.

Instanța a avut în vedere și

prevederile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 62/2011 care prevăd că o persoană

poate face parîe doar dintr-o singură organizație sindicală la același

angajator, iar salariații B. nu pot fi membrii ai A. cât și ai C. Cluj.

Cum reclamanții anterior menționați au

fost de acord cu promovarea acțiunii și și-au însușit acțiunea formulată greșit

în numele lor de A., instanța a apreciat că aceștia stau în judecata în nume

propriu. întrucât își au domiciliile în județul Maramureș, competența de

soluționare a cauzei aparține Tribunalului Maramureș, potrivit testului legal

mai sus citat.

Prin sentința nr. 271 din 1 martie

2016 pronunțata în Dosar nr. x/100/2014 Tribunalul Maramureș, secția I civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație șî justiție, reținând că, prin Decizia nr. 1/2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,

s-a stabilit ca „în interpretarea și aplicarea unitara a dispozițiilor art. 28 alin.

(2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea

dialogului social nr. 62/2011) siabilește că organizațiile sindicale au

calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de

sindicat. în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin.

(2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii. republicat, cu modificările și

completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea

conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul

sindicatului reclamant".

Prin analogie, concluziile reținute

ele către Înalta Curte de Casație și Justiție suni aplicabile și în cazul

cererilor de chemare în judecată, formulate sub imperiul dispozițiilor Legii nr.

62/2011. De altfel, în conținutul menționatei decizii se și face referire la

Legea dialogului social nr. 62/2001.

În noțiunea de „organizație

sindicală" Ia care face referire textul an. 28 din Legea nr. 62/2011 se

cuprinde nu numai sindicatul, ci și orice altă lormă de asociere, respectiv

federația, confederația, uniunea sindicală,

Rezultă că, având în vedere

atribuțiile conferite organizațiilor sindicale prin dispozițiile art. 28 din

Legea nr. 62/2011, în prezenta cauză, A. are calitate de reprezentant al membrilor

de sindicat în numele cărora a formulat cererea de chemare în judecată,

competența de soluționare a acesteia revenind instanței de la sediul A.

reclamante potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) C. muncii, art. 210 din

Legea nr. 62/2011. astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 1/2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, respectiv. Tribunalul București.

Înalta Curie, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.

proc. civ., stabilește competența de soluționare a camei în favoarea

Tribunalului București, pentru argumcfiicie ce succed:

Potrivit prevederilor art. 28 alin.

(3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, publicată în M. Of. nr. 322 din 10

mai 2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin.

(1) și (2) al aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula

acțiune în justițe, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise

din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Prin decizia în interesul Legii nr. 1

din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și justiție, dată în

interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr.

54/2003 a sindicatelor abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social, pe

lângă faptul că s-a reținut calitatea procesuală activa a organizațiilor

sindicale, s-a arătat și care este instanța competentă teritorial să

soluționeze acțiunile injustiție formulate de sindicate în numele membrilor

lor, în materia conflictelor de muncă. Anume, în interpretarea și aplicarea

unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii,

în vigoare și după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceeași decizie în

interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, s-a statuat în sensul că „instanța

competentă teritorial in soluționarea conflictelor de munca în cazul acestor

acțiuni este cea de la sediul sindicatul ui reclamant".

În speța supusă analizei, se constată

că acțiunea esie inițiată de A. pentru membrii sindicatului afiliat.

În mod eronat Tribunalul București a

înlăturat interpretarea dată art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 prin

Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu motivarea că, în

speță, a fost mandatată o organizație sindicală nereprezentativă pentru

salariați, căreia nu îi poate fi recunoscută calitatea de reclamantă. în acest

sens tribunalul a apreciat că salariații nu pot fi membri ai unei federații, ci

doar ai unui sindicat înființat la nivelul unității, singurul căruia îi pot

încredința mandatul de a formula acțiune în numele lor.

Această susținere nu poate fi

reținută, ca pertinenta, în determinarea instanței competente teritorial,

întrucât interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție este aplicabilă și în prezenta cauză. Pe de o

parte, pentru că norma juridică ce conferă calitate procesuală activă, astfel

cum a fost interpretată în interesul legii, nu distinge între formele de

asociere a organizațiilor sindicale, mandatul fiind prezumal în măsura în care

prin statut/organizația sindicală federativă își asumă obligația de a susține

drepturile și interesele membrilor de sindicat din cadru! organizațiilor

membre, iar, pe de altă parte, pentru că acest mandat vizează excilusiv

contractele individuale de muncă.

Prin urmare, câtă vreme organizației

sindicale reclamante, A., i se recunoaște, fără a opera vreo distincție în

raport de tipul de asociere sau de caracterul colectiv sau individual al

dreptului litigios, legitimare procesuală activă potrivit art. 28 alin. (3) din

Legea nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanței, astfel cum aceste

dispoziții legate au fost interpretate prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a litigiului

dedus judecății aparține, potrivii art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin.

(2) C. muncii (Legea nr. 53/2003) instanței în a cărei creumscripție își are

sediul organizația sindicală, respectiv Tribunaluiui București.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

16 martie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-06-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 952/2017
16 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., în numele și pentru membrii săi de sindicat F.F.F., B., C., C.
ÎCCJ 2019-06-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1327/2019
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 6402 din 16 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului mater
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 608/2016
Decizia nr. 608/2016 Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. x/3 din 17 decembrie 2010 reclamanți
ÎCCJ 2016-03-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 606/2016
Decizia nr. 606/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ. constată următoarele: Prin cererea introductivă din data de 26 martie 2014, reclamanții A., B. și alții au solicitat obligarea pârâtei SC C. S
ÎCCJ 2015-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2015
nțată de Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă F.S.T.F.R.-S.P.D.S. Pașcani în numele și pentru membrii săi reclamanții M.G.A., Ș.N.C., C.P., C.D.M., F.M.M., N
Sursă