ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 239/2016

HOTĂRÂRE

02.02.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 239/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 239/2016

Asupra

conflictul negativ de competență

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 65/2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, începând cu data introducerii acțiunii și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 531 alin. (1) și 532 alin. (1) C. civ., reclamantul a arătat că prin sentința menționată a fost obligat să achite în favoarea pârâtei o pensie de întreținere în sumă de 475 lei, calculată începând cu data de 1 decembrie 2011 și până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.

De asemenea, a mai arătat că la stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere nevoile majorei, care era studentă la Facultatea de Farmacie din cadrul U.M.F., Iulia Hațieganu, dar și posibilitățile lui materiale.

Reclamantul a învederat că această situație s-a schimbat în condițiile în care pârâta are un loc de muncă și încasează venituri.

La data de 23 martie 2015, pârâta B. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acțiunii, în sensul sistării plății pensiei de întreținere, începând cu data introducerii cererii.

Prin sentința civilă nr. 12202 din 28 septembrie 2015, Judecătoria București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta, fiica reclamantului, locuiește în Alba Iulia, județul Alba, iar reclamantul locuiește în București, sector 3, iar potrivit dispozițiilor art. 107 N.C.P.C., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

S-a reținut că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, sunt competente, conform art. 113 alin. (2) C. proc. civ.: instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

În consecință, având în vedere că acțiunea a fost promovată de debitorul obligației, s-a considerat că, în raport de dispozițiile art. 131, 132 și ale art. 107, 126 al N.C.P.C., competența aparține Judecătoriei Alba Iulia.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 3236 din 11 decembrie 2015, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin considerentele acestei sentințe, Judecătoria Alba Iulia reține că, potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în cauză, competența teritorială este de ordine privată și nu publică, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea fi invocată de instanță din oficiu, fiind lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Prin urmare, s-a considerat că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria sectorului 3 București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale menționate.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea va constata că, în speță, competența teritorială a soluționării cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei sectorului 3 București, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 C. proc. civ. instituie norme de competență alternativă, în sensul că în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente și alte instanțe.

Astfel, art. 113 alin. (2) C. proc. civ. reglementează competența alternativă a instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocația de stat pentru copii.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competență teritorială, în afară de cea exclusivă, excepția de ordine privată, relativă, poate fi invocată numai de către pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în toate cazurile de competență teritorială alternativă.

Prin urmare, Curtea va constata că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria sectorului 3 București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente revenea exclusiv pârâtei, iar aceasta a declarat prin întâmpinare că este de acord cu admiterea acțiunii, neînțelegând să invoce vreo excepție.

În consecință, se va constata că instanța învestită inițial prin cererea reclamantului nu putea invoca din oficiu necompetența sa teritorială.

Pentru aceste considerente, Curtea va stabili competența soluționării cauzei, conform art. 138 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.