ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4388/2014

Decizia nr.

4388/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond atacată cu prezentul recurs

Prin sentința nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea precizată și formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Ploiești, Curtea Constituțională, Parlamentul României și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond în argumentele prezentate care au condus la hotărârea pronunțată a reținut că, obiectul judecății de față este reprezentat de solicitarea reclamantului de a obliga două instanțe de judecată să înainteze Curții Constituționale excepțiile invocate în cadrul unor pricini aflate pe rolul lor și pe instanța constituțională de a se pronunța asupra acestora.

Arată că modul de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în cadrul unor pricini aflate pe rolul instanțelor de judecată, este reglementat în mod expres de dispozițiile art. 29-31 din Legea nr. 47/1992, procedură străină materiei contenciosului administrativ.

Așadar, nu face obiectul acestei proceduri, așa cum este ea reglementată de Legea nr. 554/2004, nici cenzurarea alegerilor parlamentare, alegeri ce au fost organizate potrivit Legii nr. 35/2008 și pentru care actele normative speciale prevăd modalitatea de atacare în justiție a etapelor ce trebuie parcurse până la finalizarea lor.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., criticând soluția pronunță ca fiind netemenică și nelegală , încadrând motivele de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Considerentele și soluția asupra recursului

Soluționând, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepției de netimbrare a prezentei cereri de recurs, instanța reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:

La primirea cererii de recurs și fixarea termenului de judecată, s-a dispus citarea recurentului cu mențiunea timbrării cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 RON timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 actualizată, cu referire la art. 3 din Legea nr. 123/1997 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

La termenul de judecată de astăzi, 19 noiembrie 2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării prezentei cereri de recurs.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxelor de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr. 146/1996, recursul urmează a fi anulat ca netimbrată pentru următoarele aspecte:

În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererii trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, până la primul termen de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, „cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate,dacă nu sunt timbrate corespunzător”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, „în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru”.

Faptul că recurentul, care a fost citat cu mențiunea timbrării, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea de taxelor de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a recursului, fără a mai fi analizate aspectele invocate prin cererea de recurs.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar, urmează a se anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamantul A.

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 172/F-CONT din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2014.