ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2016
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 790/2016
Asupra contestației de față;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 96/F din 19 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a
admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanță din Lille pe numele persoanei solicitate A.
A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Franța, cu respectarea regulii specialității.
A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 19 mai 2016 la 17 iunie 2016, inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 18 mai 2016, ora 21,50.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că p
rin adresa din 19 mai 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în conformitate cu disp. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze față de cetățeanul român A.
În cuprinsul sesizării s-a arătat că mandatul european de arestare a fost emis pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 132
71
, 311
1
, 311
9
, 311
13
, 311
14
și 311
15
, 321
1
, 321
3
, 321
4
, 321
9
și 321
10
C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict pedepsită cu 10 ani închisoare, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 450
1
, 450
3
, 450
5
C. pen. francez iar împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore.
În vederea soluționării sesizării formulate au fost înaintate Curții de Apel București: proces - verbal încheiat la data de 18 mai 2016 în condițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, Ordonanța de reținere nr. 51 din 18 mai 2016, copie xerox a cărții de identitate a persoanei solicitate A., mandatul european de arestare și copia în traducere legalizată precum și procesul-verbal de depistare a acestuia, fișa de evidență a urmăritului A., fișa de cunoaștere individuală și fișa de cazier judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că mandatul european are la bază mandatul de arestare preventivă emis la data de 18 mai 2016 de autoritățile judiciare franceze, pe numele A., născut la data de 26 martie 1976, în loc. Alexandria, cu domiciliul în satul Buzescu, pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 132
71
, 311
1
, 311
9
, 311
13
, 311
14
și 311
15
, 321
1
, 321
3
, 321
4
, 321
9
și 321
10
C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 450
1
, 450
3
, 450
5
C. pen. Francez.
Sub aspectul situației de fapt, autoritățile franceze au arătat că, urmare a supravegherilor telefonice, s-a stabilit că, în cursul anilor 2013-2014, s-au comis o serie de furturi de metale prețioase pe teritoriul Republicii Franceze. S-a mai reținut că, atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul francez, s-a identificat o rețea specializată în domeniul de furturi de metale prețioase, organizată de frații Panait, modul de operare fiind următorul: veneau cel puțin 10 indivizi în camionete din România, după ce în prealabil reperau un loc metalurgic, după care se întorceau în România, unde vindeau metalele respective. S-a mai precizat că în urma cercetărilor a rezultat că au fost implicați mai mulți tăinuitori, printre care și A.
În conformitate cu dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a adus la cunoștința persoanei solicitate motivul pentru care a fost citat în fața instanței, drepturile de care beneficiază, respectiv de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, de a lua cunoștință de mandatul european, de a invoca regula specialității, în sensul că nu mai poate fi urmărit sau judecat ori condamnat în statul solicitant pentru alte fapte, comise anterior sesizării, altele decât cele avute în vedere la emiterea mandatului, precum și faptul că are posibilitatea de a-și da consimțământul la predare.
La termenul de judecată din 19 mai 2016, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea și nu a consimțit la predare, precizând că nu renunță la efectele regulii specialității, arătând că nu este de acord cu predarea întrucât nu cunoaște limba franceză, aspectele menționate fiind consemnate în declarația dată în fața instanței.
Raportat la cele arătate, Curtea de Apel București a apreciat că solicitarea autorităților franceze este întemeiată și urmează a fi admisă, dispunând-se punere în executare a mandatului european de arestare.
Astfel, instanța a reținut că mandatul european de arestare a fost emis la data de 18 mai 2016 de
o autoritate judiciară străină - Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanță din Lille, având la baza un mandat de arestare emis de un judecător de instrucție împotriva numitului A.,
acesta fiind cercetat pentru săvârșirea
infracțiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 132
71
, 311
1
, 311
9
, 311
13
, 311
14
și 311
15
, 321
1
, 321
3
, 321
4
, 321
9
și 321
10
C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict pedepsită cu 10 ani închisoare, fapte prevăzute și pedepsite de art. 450
1
, 450
3
, 450
5
C. pen. francez.
Curtea de apel a mai constatat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc în dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 1 și art. 18 din Legea nr. 302/2004, fiind oricum incriminate și de legea română, iar acestea sunt sancționate de statul solicitant cu pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani.
De asemenea, că nu există motive obligatorii sau opționale de refuz a predării, iar afirmația apărării, în sensul că nu ar fi suficiente probe în sprijinul acuzațiilor aduse persoanei reprezintă o apărare pe fondul cauzei care urmează a fi analizată de autoritățile franceze care instrumentează cauza. Instanța reține că la soluționarea unei cereri de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare nu se analizează temeinicia hotărârii instanței străine care a dispus arestarea persoanei solicitate, ci doar condițiile prevăzute la cap. III al Legii nr. 302/2004, condiții care, în cauza de față sunt îndeplinite și conduc la admiterea cererii de predare.
Față de cele reținute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în fața instanței de către parchet, că nu a consimțit la predare, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanță din Lille pe numele persoanei solicitate A., dispunând totodată predarea persoanei solicitate către autoritățile din Franța, cu respectarea regulii specialității și în condițiile art. 97 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, sub condiția ca în măsura în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana soliciată A., arătând că este nevinovat de săvârșirea faptelor imputate, că nu are antecedente penale și că nu a mai fost pe teritoriul Franței de opt ani.
Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului reiese că mandatul european de arestare a fost emis
pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 132
71
, 311
1
, 311
9
, 311
13
, 311
14
și 311
15
, 321
1
, 321
3
, 321
4
, 321
9
și 321
10
C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 450
1
, 450
3
, 450
5
C. pen. francez, în cursul anilor 2013-2014, fiind comise o serie de furturi de metale prețioase pe teritoriul Republicii Franceze.
Persoana solicitată a fost audiată de procuror la data de 18 mai 2016, acesta susținând că nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, a fost în Franța în urmă cu cinci- șase ani, că nu a lucrat cu frații Panait și nu este de acord să meargă în Franța.
În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndepinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare emis pe nunele persoane solicitate A. de autoritățile franceze la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanță din Lille, așa cum sunt reținute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Din actele și lucrările dosarului, se constată că, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 132
71
, 311
1
, 311
9
, 311
13
, 311
14
și 311
15
, 321
1
, 321
3
, 321
4
, 321
9
și 321
10
C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute și pedepsite de articolele 450
1
, 450
3
, 450
5
C. pen. francez se circumscriu dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoarea la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiției dublei incriminări.
De asemenea, se constată că nu există niciunul din cazurile prevăzute de art. 9 din lege pentru care statul român poate refuza execuarea mandatului european.
Față de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare următoarele situații:
„a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română”.
De asemenea, se mai reține că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unie pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de liberatate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, autoritatea judiciară română poate refuza executarea acestuia.
În mod just instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința predării persoanei solicitate către autoritățilee judiciare franceze.
Instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul instanței de fond constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte reține că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de disp.art. 98 din Legea nr. 302/2004, critici ce nu pot fi primite.
Din lucrările dosarului reiese că au fost respectate drepturile persoanei solicitate de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat în limba română precum și dreptul de a fi asistată de un apărător, potrivit art. 104 din lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte
va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată
A.
împotriva sentinței penale nr. 96/F din
19 mai 2016
a Curții de Apel
București, secția a II-a penală
.
În temeiul disp.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată
A.
împotriva sentinței penale nr. 96/F din
19 mai 2016
a Curții de Apel
București, secția a II-a penală
.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2016.