ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 788/2016

Decizia nr. 788/2016

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86/F din 19 mai 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016 de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Lille, în Dosarul nr. x, Republica Franceză, față de persoana solicitată A.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității.

A dispus arestarea, în vederea predării, persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 19 mai 2016 și până la data de 17 iunie 2016, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reținută de la data de 18 mai 2016, ora 21,50 până la data de 19 mai 2016, ora 21,50.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că p

rin sesizarea nr. x/II-5/2016 din data de 18 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost înaintată cererea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016, formulată de autoritățile judiciare din Franța, cu privire la persoana solicitată A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute și reprimate de articolele 132

71

, 311

1

, 311

9

, 311

13

, 311

14

și 311

15

, 321

1

, 321

3

, 321

4

, 321

9

și 321

10

C. pen. francez și asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, pedepsită cu 10 ani închisoare, fapte prevăzute și reprimate de art. 450

1

, 450

3

, 450

5

C. pen. francez.

Prin ordonanța nr. 55 din data de 18 mai 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând din data de 18 mai 2016, ora 21:50 până la data de 19 mai 2016, ora 21:50.

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004 republicată.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că față de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 18 mai 2016, de către autoritățile judiciare franceze, un mandat european de arestare emis de Tribunalul de mare instanță din Lille - Serviciul Executarea pedepselor.

S-a reținut că în cursul anilor 2013 - 2014 o serie de furturi de metale prețioase au fost comise în locuri metalurgice de pe teritoriul francez. Cercetările făcute în Franța și în România au permis identificarea unei rețele specializate în domeniu, organizată de frații Panait, modul de operare fiind următorul: venirea a cel puțin zece indivizi în camioane, din România, reperarea unui loc metalurgic, apoi furturi din acest loc și întoarcerea în România pentru vinderea metalelor. În continuare, s-a mai arătat că supravegherile telefonice au permis identificarea membrilor grupării criminale care au comis furturile, iar cercetările au permis, de asemenea, identificarea mai multor tăinuitori, printre care și persoana solicitată A.

Curtea de Apel București a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că, în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului spaniol pentru aceste infracțiuni.

S-a mai reținut că infracțiunile pentru care persoana solicitată este cercetată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

S-a mai constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare franceze, însă a precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Față de cele expuse, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2014 de Tribunalul de mare instanță din Lille - Serviciul Executarea pedepselor, Franța, față de persoana solicitată A., predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din data de 19 mai 2016 și până la data de 17 iunie 2016 inclusiv, constatându-se că persoana solicitată a fost reținută 24 ore din data de 18 mai 2016 ora 21,50 până la data de 19 mai 2016, ora 21,50.

Împotriva sentinței penale nr. 86/F din 19 mai 2016, a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând instanței admiterea contestației, invocând aspectul că persoana solicitată nu e cunoscută cu antecedente penale și nu a fost niciodată în Franța.

Examinând contestația declarată de persoana solicitată A., în raport de motivele invocate și de prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, prin mandatul european de arestare se solicită, de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executrii unei pedepse sau unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciprocer, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002”.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Procurorul Republicii de la Tribunalul de Mare Instanță din Lille, în Dosarul nr. x este conform dispozițiilor legale anterior enunțate, iar persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identintatea sa.

Față de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare următoarele situații:

„a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română;

d) în situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege;

e) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

f)

când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g)

când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h)

când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i)

când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent

”.

De asemenea, se mai reține că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de liberatate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, autoritatea judiciară română poate refuza executarea acestuia.

Din verificarea mandatului emis de autoritățile franceze rezultă că acesta întrunește cerințele de conținut și formă prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, infracțiunile de care este suspectată persoana solicitată sunt sancționate de legea statului emitent cu închisoarea de până la 25 de ani.

În ceea ce privește motivele de refuz al extrădării, Înalta Curte constată faptul că niciunul dintre motivele invocate de persoana solicitiată nu este incident în cauză, lipsa probelor care să susțină acuzarea neputând constitui o împrejurare care să poată fi analizată în raport cu vreunul din cazurile de refuz al extrădării.

Se mai constată că la alegerea măsurii preventive, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la situația de fapt reținută și la numărul mare de persoane implicate.

Față de aceste considerente, urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 86/F din 19 mai 2016, a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 86/F din 19 mai 2016, a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 (1747/2016).

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 mai 2016.