ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 436/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
436/2017
Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 49/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, Curtea de Apel Oradea. secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul Hamburg (Staatsanwaltschaft Hamburg) la data de 24 februarie 2017, în Dosarul nr. x/Js/1296/16, față de persona solicitată
A.
, în prezent arestat în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 243, alin. (1), pct. 2, nr. 1, art. 244a alin. (1), alternativa 1 din StGB - C. pen. German, constând în aceea că, în data de 11 august 2016, în timpul nopții, persoana solicitată a pătruns prin efracție, împreună cu alte persoane în sediul firmei B., situată în localitatea Hamburg, de unde a sustras 11 seturi de anvelope cu jantele aferente, cauzând companiei un prejudiciu de aproximativ 10.000 euro, iar în data de 14 august 2016, în timpul nopții, aceasta a pătruns împreună cu alte persoane, în sediul firmei C., situat la adresa din localitatea Hamburg, de unde au sustras 46 seturi de anvelope cu jantele aferente, cauzând companiei un prejudiciu de aproximativ 24.000 euro. Toate bunurile sustrase au fost ulterior transportate cu ajutorul unui autovehicul.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate
A.,
în vederea predării, pe o durată de 20 zile, începând cu data 07 aprilie 2017 și până la data de 26 aprilie 2017, inclusiv.
A dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată
A.
A constatat că persoana solicitată
A.
nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.
Administrația locului de deținere va reține persoana solicitată la Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor, pe o durată de 20 zile, până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a dispus predarea persoanei solicitate
A.
către autoritățile judiciare din Germania.
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A constatat că persoana solicitată A.
a fost reținută pe o durată de 12 de ore prin ordonanța de reținere din data de 27 martie 2017, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2017, începând cu ora 23,45.
A constatat că prin încheierea penală nr. 27/IP din 28 martie 2017 s-a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate
A.
pe o durată de 15 zile, începând cu data de 28 martie 2017, până în data de 11 aprilie 2017, inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin sesizarea înregistrată la instanță la data de 28 martie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea arestării provizorii a persoanei solicitate A. cu privire la care a fost transmisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania (Parchetul Hamburg).
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și informarea privind comunicarea drepturilor persoanei reținute din 27 martie 2017 (filele 16, 20), ordonanța de reținere din 27 martie 2017 (fila 19) prin care s-a dispus reținerea numitului A. pe o durată de 12 de ore, începând cu data de 27 martie 2017 ora 23,45, emise în Dosarul nr. x/II.5/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și procesul verbal de depistare din 27 martie 2017, întocmit de agentul constatator din cadrul Poliției de Trecerea Frontierei Borș (fila 14), procesul verbal de identificare din 27 martie 2017, întocmit de organul de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliției al Județului Bihor - Serviciul Investigații Criminale (fila 15), copia cărții de identitate a persoanei solicitate (fila 17), precum și al tatălui acesteia E. (fila18), copia de pe cazierul judiciar (fila 21), semnalarea Biroului Sirene din Germania (filele 2-6) și mandatul european de arestare în limba germană (filele 7-13).
În data de 30 martie 2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat Curții copia mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.
Examinând cererea formulată, Curtea de apel, procedând în conformitate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, i-a adus la cunoștință persoanei solicitate A. conținutului mandatului european de arestare și posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Germania (Parchetul Hamburg), precum și drepturile procesuale conferite de art. 104 din Legea 302/2004.
În conținutul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din Germania (Parchetul Hamburg), care este stat membru al Uniunii Europene, se indică existența mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul de Primă Instanță Hamburg la data de 13 ianuarie 2017 în Dosarul nr. x/i/Gs/10/17 jug., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de furt prevăzute de art. 242 alin. (1), art. 243, alin. (1), pct. 2, nr. 1, art. 244a alin. (1), alternativa 1 din StGB - C. pen. german.
Acuzația factuală formulată de autoritățile germane constă în aceea că persoana solicitată A., conform unei rezoluții la nivelul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a comis împreună cu alți membrii ai grupului, furturi prin efracție la firme de anvelope din Germania. În data de 11 august 2016, în timpul nopții, persoana solicitată a pătruns prin efracție împreună cu alți complici, în sediul firmei B., situată în localitatea Hamburg, de unde a sustras 11 seturi de anvelope cu jantele aferente, cauzând companiei un prejudiciu de aproximativ 10.000 euro, iar în data de 14 august 2016, în timpul nopții, aceasta a pătruns împreună cu alte persoane, în sediul firmei C., situat la adresa, din localitatea Hamburg, de unde au sustras 46 seturi de anvelope cu jantele aferente, cauzând companiei un prejudiciu de aproximativ 24.000 euro. Toate bunurile sustrase au fost ulterior transportate cu ajutorul unui autovehicul.
Infracțiunea pentru care s-a cerut predarea, respectiv cea de furt organizat sau armat se regăsește printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări conform art. 96 alin. (1) pct. 18, teza I din Legea nr. 302/2004.
Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă răspunderea penală pentru fapta de care este acuzată persoana solicitată.
La termenul de judecată din 07 aprilie 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004,
a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile
judiciare din Germania, cunoscând caracterul irevocabil al acestuia.
De asemenea, persoana solicitată A. a menționat expres că în situația predării, nu renunță la regula specialității, aspecte
consemnate în declarația semnată
și atașată la dosarul cauzei. (fila 66).
În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene în speță cel din Germania (Parchetul Hamburg), în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.
În contextul celor anterior expuse,
fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, prima instanță a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată, dispunând astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente.
Împotriva sentinței penale nr. 49/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017, a formulat contestație persoana solicitată A., prin avocat D.
Potrivit referatului magistratului-asistent, la dosarul Înaltei Curți, la fila 23 din cauză, se află declarația contestatorului, identificat cu datele de stare civilă, în care acesta arată că dorește să renunțe la contestația care a fost formulată de apărătorul său ales, avocat D., cu care a încetat raporturile juridice și dorește să fie predat cât mai repede autorităților germane.
Prezent personal la termenul de astăzi 20 aprilie 2017, în ședință publică, contestatorul A. a arătat că vrea să își retragă contestația formulată în cauză.
Cum potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) rap. la art. 425
1
C. proc. pen., „
până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat”, Înalta Curte urmează a lua act
de manifestarea de voință a contestatorului persoana solicitată A. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestației formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 49/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 aprilie 2017.