ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2017

HOTĂRÂRE
24.02.2017
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia penală nr. 191/2017

Deliberând asupra contestației, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/F din data de 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis

sesizarea formulat

ă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03.02.2017 de Parchetul Leoben în urma aprobării judecătorului din cadrul Tribunalului de Land Leoben pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate c

ătre autoritățile din Republica Austria, cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate,

în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile respectiv de la 17.02.2017 la 18.03.2017, inclusiv.

S-a constat

at că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 05.02.2017 ora 11:45 și arestată provizoriu în vederea predării, de la data de 05.02.2017 la data de 17.02.2017.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că

la data de 05.02.2017 a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. x/2/2017 (x/2017), sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind procedura de punere în executare a mandatului european de arestare și de luare a măsurii arestării provizorii pe o durată de 15 zile în vederea predării persoanei solicitate A., în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03.02.2017 de către autoritățile judiciare din Republica Austria.

S-a arătat că, din cuprinsul procesului-verbal

încheiat la data de 05.02.2017 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a rezultat că împotriva persoanei solicitate s-a luat măsura reținerii, că persoana solicitată este urmărită internațional pentru faptele care fac obiectul mandatului european de arestare, care au corespondent și în legislația română.

Au fost ata

șate: ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 18/2017 din 05.02.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, adresa nr. 2575505/SIRENE/MMP din 02.02.2017 emisă de Biroul Sirene România, documentație privind persoana solicitată transmisă de Biroul Sirene, formularul A transmis de Biroul SIRENE și procesul-verbal de verificare la urmăriri din data de 05.02.2017.

Prin adresa emis

ă de Biroul SIRENE România și transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au fost înaintate semnalarea în Sistemul Informatic Schengen și formularul A atașat semnalării cu privire la existența unui mandat european de arestare emis la data de 03.02.2017 de către autoritățile judiciare din Republica Austria față de numitul A., cetățean român, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii a 32 de

infrac

țiuni de furt cu caracter profesional și în grup organizat, fapte prevăzute de art. 130 alin. (2) din Codul penal austriac.

Prin ordonan

ța de reținere nr. 16 din 05.02.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05.02.2017, ora 11:45, până la 06.02.2017, ora 11:45, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Curtea a reținut că, fiind prezent

ă în fața instanței, persoana solicitată A. a fost audiată în prezența apărătorului său desemnat din oficiu, aceasta neavând obiecții privind identitatea. În fața procurorului, persoana solicitată a arătat că nu are cunoștință despre faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare austriece, dar că este de acord cu predarea pentru a-și lămuri situația juridică.

Analiz

ând înscrisurile depuse la dosar, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată sesizarea Ministerului Public întrucât

, fa

ță de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 03.02.2017, de către autoritățile judiciare din Republica Austria.

Instanța de fond a reținut că, din con

ținutul mandatului european depus la dosarul cauzei rezultă că, sub aspectul situației de fapt, autoritățile judiciare austriece au stabilit că, potrivit rapoartelor întocmite de Secția de Poliție Trofaiach în dosarul cu numărul Dl/45367/2016 și de Departamentul de Investigații Criminale al Land-ului Steiermark/Stiria - Sediul extern Niklasdorf în dosarul cu numărul Dl/63066/2016, asupra numiților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. planează suspiciunea de a fi sustras persoanelor cu drept de dispoziție menționate mai jos bunuri mobile străine, în colaborare conștientă și deliberată împreună cu cei care sunt urmăriți penal separat și anume cu O., P., Q., R. și S. și cu alți coautori neidentificați până în momentul de față.

În speță, B. a sustras obiecte în valoare totală care depășește suma de 300.000 euro, și anume 364.584,01 euro și C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au sustras fiecare în parte obiecte în valoare totală care depășește suma de 5.000 euro, nu însă 300.000 euro (în ceea ce-l privește pe C.: 64.481,16 euro; în ceea ce îl privește pe D.: 114.521,52 euro; în ceea ce-l privește pe E.: 24.502,12 euro; în ceea ce-l privește pe F.: 24.502,12 euro; în ceea ce-l privește pe G.: 17.545,70 euro; în ceea ce-l privește pe H.: 225.323,53 euro; în ceea ce-l privește pe I.: 74.564,28 euro; în ceea ce-l privește pe J.: 28.862,64 euro; în ceea ce-l privește pe K.: 26.364,52 euro; în ceea ce-l privește pe L.: 93.804,86 euro; în ceea ce-l privește pe M.: 22.060 euro și în ceea ce-l privește pe N.: 22.060 euro), intenția urmărită de aceștia fiind de a se îmbogăți fără justă cauză prin însușirea bunurilor, parțial prin pătrundere prin efracție într-o clădire (faptele 1., 2., 7., 8., 25. și 31), parțial prin spargerea unui mijloc de transport (faptele 3., 4. și 5.), parțial prin pătrundere prin

efracție

într-un spațiu de depozitare (faptele 6., 9., 20., 22., 27., 28. și 29.), infracțiunile consumându-se, în parte (faptele 1., 2., 3., 4., 5., 6., 7., 8., 10., 11., 12., 13., 14., 15., 19., 20., 21., 22., 24, 25., 27., 28., 29., 31. și 32.), altă parte din infracțiuni rămânând la nivel de tentativă (faptele 17., 18., 23., 26. și 31.), cu precizarea că o parte din furturi au fost comise în forma agravantă, parțial comise prin efracție ca membri ai unei asociații formate din mai mult de două persoane, de durată mai lungă, care era axată pe săvârșirea recurentă a furturilor grave prin efracție, așadar în cadrul unui grup criminal organizat, cu participația a cel puțin unui alt membru al acestei grupări, și B., C., D., H., I., K. și L., fiecare din ei, începând cu cea de-a treia faptă la care au participat, au acționat cu intenția de a-și crea, prin comiterea constantă a furturilor grave (I.), a furturilor prin efracție (C. și K.) respectiv a furturilor grave prin efracție (B.

,

D., H., și L.) de-a lungul unui interval mai lung, un venit nu tocmai nesemnificativ și săvârșiseră deja anterior două astfel de fapte (furturi grave cu valoare a pradei care depășește suma de 5.000 euro: I.: faptele 8 și 9, B. faptele 4. și 5., D. faptele 7. și 9., H. faptele

4.

și 5., L. faptele 19. și 20,; furturi prin efracție: C. faptele 22., 2

7., K. faptele 1.

și 2., B. faptele 1. și 2., D.

faptele 7.

și 9., H. faptele 1. și 2., L. faptele 20. și 22.), după cum urmează:

Curtea a apreciat că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 98 din același act normativ.

Curtea a mai constatat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc în dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, iar acestea sunt sancționate de statul solicitant cu pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani (respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani), fiind incriminate și de legea română (furt calificat și tentativă la furt calificat).

Instanța de fond a reținut că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile austriece și nu a renunțat la regula specialității, exprimându-și voința de a executa în România eventuala pedeapsă aplicată de autoritățile solicitante.

Curtea a mai constatat că, pentru faptele la care se referă mandatul european de arestare, persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată, iar afirmațiile apărării în legătură cu o eventuală audiere a persoanei solicitate în România în legătură cu aceste fapte, așa cum s-a arătat, s-a efectuat la solicitarea autorităților austriece, în cauză neexistând date în sensul că persoana solicitată ar fi cercetată și în România pentru aceste infracțiuni. Prin urmare, s-a apreciat că nu este incident cazul în care instanța poate refuza executarea mandatului european de arestare pe considerentul că persoana solicitată ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.

În ceea ce privește afirmația apărării în sensul că nu ar fi suficiente probe în sprijinul acuzațiilor aduse persoanei, instanța de fond a considerat că aceasta reprezintă o apărare pe fondul cauzei care urmează a fi analizată de autoritățile austriece care instrumentează cauza. Instanța a reținut că, la soluționarea unei cereri de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare, nu se analizează temeinicia hotărârii instanței străine care a dispus arestarea persoanei solicitate, ci doar condițiile prevăzute la Capitolul III al Legii nr. 302/2004, condiții care, în cauza de față sunt îndeplinite și conduc la admiterea cererii de predare.

În acest sens, s-a apreciat că instanța învestită cu soluționarea sesizării de punere în executare a mandatului european de arestare nu poate face aprecieri în legătură cu aspectele reținute de autoritățile austriece la momentul emiterii deciziei de arestare care a stat la baza mandatului european de arestare.

Față de aceste considerente, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, prin apărătorul său desemnat din oficiu, să i se permită să se prezinte de bunăvoie în fața organelor judiciare din Austria.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În acord cu instanța de fond, instanța de control judiciar reține că mandatul european de arestare emis

la data de 03.02.2017 de către autoritățile judiciare din Republica Austria față de numitul A.,

are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 din legea anterior menționată și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

În lumina alin. (2) al art. 84 din aceeași lege specială, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând sentința atacată, dar și actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține că sunt îndeplinite condițiile privind conținutul și forma mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar măsura reținerii a fost dispusă după ascultarea persoanei solicitate, pe baza Semnalării în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării acesteia și predării statului solicitant emitent al mandatului european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 100 și art. 101 din aceeași lege specială.

Se reține că persoana solicitată, cu ocazia ascultării sale în fața judecătorului de la Curtea de Apel, nu a formulat obiecțiuni privind identificarea sa, însă a precizat că dorește să se prezinte personal în fața autorităților austriece și nu să fie arestat și, totodată, înțelege să beneficieze de drepturile prevăzute de regula specialității, conform declarației aflată la dosar de fond.

Se constată că instanța de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivele de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 98 din Legea nr. 302/2004, apreciind, astfel că se poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate.

Așadar, în mod just, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare austriece, apreciind totodată, în mod corect, judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2008/909/J.A.I. din 27 noiembrie 2008, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 327/27 din 05 decembrie 2008.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum și dreptul de a fi asistată de un apărător în fața instanței de fond, față de prevederile art. 104 din legea specială.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că măsura preventivă privativă de libertate este întemeiată

.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31/F din data de 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către sta, iar, în raport de alin. (6) din același articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31/F din data de 17 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-10-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2019
Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177/F din data de 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele: S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de
ÎCCJ 2017-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2017
Decizia nr. 1043/2017 Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 25 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de
ÎCCJ 2019-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2019
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 104 din data de 21 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a
ÎCCJ 2017-07-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 709/2017
Decizia nr. 709/2017 Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138/F din data de 03 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penal
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 911/2018
Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 229/F din 26 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de P
Sursă