ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 232/A/2017

Deliberând asupra cauzei, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 25 mai 2017, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, printre altele a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. f) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curte a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepția invocată de petenți nu are legătură cu cauza în condițiile în care cererea de revizuire a unei hotărâri pronunțate în aplicarea dispozițiilor art. 341 C. proc. pen. nu este susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. Astfel, s-a constatat că nu s-a creat cadrul procesual în care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată să poată fi analizată.

Singura cerere care ar putea fi analizată în acest cadru procesual, ar putea viza exclusiv neconstituționalitatea unor dispoziții normative care ar privi admisibilitatea cererii de revizuire a unei hotărâri pronunțate în cadrul instituției plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale au formulat apel petenții SC A. SA și B., solicitând, în esență, admiterea ei și sesizarea instanței de contencios constituțional

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că apelurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând îndeplinirea cerințelor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că excepția a fost ridicată în fața instanței de judecată și vizează neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare și care nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară.

În ceea ce privește ultima condiție impusă de legiuitor, Înalta Curte reține că aceasta nu este îndeplinită în sensul că nu există o legătură cu fondul cauzei. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și cauză trebuie să fie determinantă în ceea ce privește soluția ce urmează a se pronunța. Partea care pretinde încălcarea legii fundamentale trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată.

Pentru a respinge cererea de revizuire, instanța de fond a reținut următoarele: "Atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, achitare ori de încetare a procesului penal. Din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii. În speță, în raport de obiectul încheierii supuse revizuirii - plângere formulată împotriva soluției de clasare, întemeiată pe dispozițiile art. 341 C. proc. pen., având în vedere și Decizia obligatorie nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, care își păstrează valabilitatea, judecătorul de cameră preliminară din cadrul prezentei instanțe, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., va respinge cererile de revizuire, ca inadmisibile.

Pe cale de consecință, nu va proceda la analiza motivelor de revizuire invocate.”

În concluzie, față de cele ce preced, în raport de motivarea expresă a instanței de fond respingerea cererii de revizuire a fost determinată de natura hotărârii atacate. Apelantul a invocat excepția de neconstituționalitate a unui text de lege (

art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. conform căruia revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când

hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate

) care prevede un caz de revizuire ce nu a mai fost examinat de instanța de fond pentru a pronunța soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă. Având în vedere că instanța de fond a menționat expres în motivare că nu va proceda la analiza motivelor de revizuire deoarece hotărârea însăși nu poate fi susceptibilă a fi atacată cu această cale extraordinară, nu există o legătură între soluționarea cauzei și textul de lege a cărei neconstituționalitate se invocă. Soluționarea cauzei nu a depins de analiza textului de lege criticat, astfel că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost în mod corect respinsă.

Se observă că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care cererea de revizuire a fost soluționată conform principiilor generale în materia revizuirii, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 452 C. proc. pen.,

text de lege conform căruia numai hotărârile care soluționează fondul cauzei pot fi supuse revizuirii.

Astfel, față de cele ce preced, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., modificată ca urmare a Deciziei nr. 26/2016 a Curții Constituționale prin care s-a statut că numai părțile care au invocat o excepție de neconstituționalitate pot beneficia de calea de atac a revizuirii ca urmare a admiterii acelei excepții de neconstituționalitate, nu are nicio legătură cu soluționarea prezentei cauze, ce a depins doar de natura hotărârii atacate și nu de motivul de revizuire invocat.

Având în vedere că petentul B. nu a mai susținut în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se constată că nu se mai impune o analiză a acesteia.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, apelurile declarate de petenții SC A. SA și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. f) C. proc. pen. din cuprinsul sentinței penale nr. 35 din 25 mai 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanții petenți la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de petenții SC A. SA și B. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 lit. f) C. proc. pen. din cuprinsul sentinței penale nr. 35 din 25 mai 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2017.

Obligă apelanții petenți la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iunie 2017.