ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3031/2015

Decizia nr. 3031/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 16 martie 2015, creditorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0343498 din 21.05.2012, invocând, în drept, dispozițiile art. 640

1

C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3248 din 20 martie 2015, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, pentru învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției seria R12 nr. 0343498 din 21.05.2012.

Instanța a reținut că: sunt incidente prevederile art. 529 alin. (1) și art. 640

1

alin. (1) și (2) C. proc. civ.; nu se poate reține domiciliul debitorului ca fiind cel menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, întrucât acesta a fost întocmit cu aproape 3 ani în urmă, prin consultarea unei baze de date existente la nivelul M.A.I. referitoare la înmatricularea autovehiculelor; este posibil ca domiciliul debitorului să se fi schimbat până în prezent; pe de altă parte, creditorul avea obligația de a preciza inclusiv aceste date de identificare a debitorului, prin cererea de învestire cu formulă executorie, pentru a se putea stabili competența instanței sesizate; C.N.A.D.N.R. a indicat în cerere propriul său sediu ca fiind în municipiul Constanța - la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, structură din subordinea C.N.A.D.N.R. SA și mandatar în promovarea acestei cereri; sediul creditorului este stabilit, potrivit art. 227 C. civ., prin actele proprii de înființare a C.N.A.D.N.R în Municipiul București, sector 6; nu se poate considera că sediul creditorului este la sediul ales al reprezentanței teritoriale a C.N.A.D.N.R. din municipiul Constanța, întrucât nu sunt incidente prevederile art. 640

1

alin. (2) teza finală C. proc. civ., sediul creditorului nefiind în străinătate.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3819 din 21 mai 2015, Judecătoria sector 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență, reținând următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 641 alin. (2) C. proc. civ., cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.

Astfel cum reiese din cererea de învestire, creditorul are sediul în Constanța, str. Prelungirea Traian, în timp ce, din procesul-verbal de contravenție, rezultă că debitorul are sediul în Constanța, str. Dionisie cel Mic. În consecință, ambele criterii de stabilire a competenței prevăzute în textul enunțat anterior atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În ceea ce privește considerentele Judecătoriei Constanța potrivit cărora creditorul are sediul în București, potrivit dispozițiilor art. 227 C. civ., sediul creditorului nu se află în sectorul 6, ci în sectorul 1 București, în condițiile art. 227 alin. (2) și art. 97 C. civ., CESTRIN, care este menționat în antetul procesului-verbal de contravenție, fiind o subunitate a C.N.A.D.N.R., fără relevanță din punctul de vedere al aplicării prevederilor respective din C. civ., ca și D.R.D.P. Constanța, iar instanța trebuia să dea eficiență principiului disponibilității, partea înțelegând să formuleze cererea de învestire prin unitățile teritoriale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Constanța, a învestit Judecătoria Constanța cu o cerere de învestire cu formulă executorie a procesului-verbal de contravenție seria R12 nr. 0343498 din 21 mai 2012, invocând, în drept, prevederile art. 640

1

C. proc. civ. și ale art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Prin procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0343498 din 21 mai 2012, s-a constatat săvârșirea de către A., cu domiciliul în Municipiul Constanța, str. Dionisie cel Mic, jud. Constanța, a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, și s-a dispus sancționarea contravenientului cu amendă contravențională, potrivit art. 8 alin. (2) din aceeași ordonanță.

Conform art. 640

1

alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

„Art. 640

1

. - (1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.

(2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.”

În cauză, se constată că, în sensul dispozițiilor art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ., C.N.A.D.N.R., în calitate de creditor, a precizat, prin înscrisul aflat la dosarul Judecătoriei Constanța, că a optat pentru instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitorului contravenientul A., potrivit celor menționate în procesul-verbal.

În aceste condiții, având în vedere că C.N.A.D.N.R. și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial conform art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ., Judecătoriei Constanța îi revine competența de a soluționa cererea de învestire cu formulă executorie, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul contravenientul.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut că odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Mai mult decât atât, este de observat că, în materie contravențională, potrivit art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a judecătoriei care judecă plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.

În privința contravenției prevăzute de art. 8 din O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la dreptul comun reprezentat de O.G. nr. 2/2001 (care stabilește competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția), rațiunea legiuitorului este de a proteja pe contravenient, întrucât stabilește în favoarea instanței de la domiciliul/sediul contravenientului competența teritorială exclusivă de soluționare a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Această rațiune a legiuitorului este materializată în cuprinsul art. 10 și art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora:

„Art. 10. - Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 10

1

. - Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.”

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Constanța, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2015.