ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 6 noiembrie 2014, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția de Drumuri și Poduri Constanța a solicitat învestirea cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției din 22 februarie 2012 necontestat. Judecătoria Constanța, prin încheierea nr. 26334 din 26 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că sediul creditorului se află în circumscripția acestei instanțe.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1347 din 28 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, reținând că C.N.A.D.N.R. a înțeles să introducă acțiunea la instanța în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie învestirea cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției din 22 februarie 2012 prin care T.S.P.

a fost sancționat cu amendă contravențională în temeiul art. 8 alin. (1), (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002, pentru că a circulat cu vehiculul categoria A, pe A2 Km144+100m, fără a deține rovinietă valabilă. Potrivit art. 640 1 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 138/2014 la 19 octombrie 2014, „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.” Astfel, din moment ce competența teritorială este alternativă, în mod corect a reținut Judecătoria sectorului 1 București că cererea de învestire cu formulă executorie putea fi introdusă ori la sediul creditorului, ori la sediul debitorului, fiind evident că alegerea Judecătoriei Constanța s-a realizat în raport cu domiciliul debitorului T.S.P. Domiciliul debitorului, de altfel, reiese chiar din procesul-verbal a cărui învestire cu formulă executorie se solicită (dosar Judecătorie Constanța). De asemenea, după sesizarea unei instanțe competente reclamantului nu-i mai este permis să sesizeze o alta dintre instanțele competente, conform principiului electa una via non datur recursus ad alteram (o dată aleasă o cale nu este permis a recurge la alta).

4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Judecătoriei Constanța competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția de Drumuri și Poduri Constanța în contradictoriu cu debitorul T.S.P. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.