ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2015

Decizia nr.

3545/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 452 din 11 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată în cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Teleorman și pârâții-chemați în garanție Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2/2013.

Prin decizia nr. 1444 din 30 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 452 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța de recurs că prezenta cauză are ca obiect excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant cu privire la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. I/654 din 10 iunie 2011 și Ordinul nr. 0130052 din 10.06.2011 emis de Inspectorul General al Jandarmeriei Române.

În privința excepției de nelegalitate invocate sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 (în forma anterioară modificării lor prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), conform cărora: „

Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere

”.

În acest context, Înalta Curte a constatat că sentința pronunțată de Curtea de Apel București a fost comunicată reclamantului A. la data de 18 august 2014, conform procesului-verbal de predare aflat la Dosarul nr. x/2/2013 al curții de apel, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 17 septembrie 2014, fiind înregistrat la aceeași dată la Curtea de Apel București.

În atare condiții, Înalta Curte a reținut că reclamantul A. a declarat recursul cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile citate anterior, ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., motivând succint că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere că recursul a fost declarat în termenul legal, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Contestatorul nu a depus acte noi în susținerea contestației în anulare, menționând că probele pe care se bazează sunt înscrisurile aflate la dosar.

Analizând contestația în anulare, prin prisma motivului invocat de către contestator și prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în raport de actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare.

Contestatorul susține că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, atunci când a reținut că cererea de recurs a fost formulată de recurentul-reclamant A. peste termenul legal prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din actele dosarului rezulta că termenul procedural a fost respectat.

Această afirmație a contestatorului nu are suport probator în actele procedurale întocmite în cauză, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că sentința pronunțată de Curtea de Apel București a fost comunicată reclamantului A. la data de 18 august 2014, conform procesului-verbal de predare aflat la Dosarul nr. x/2/2013 al curții de apel, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 17 septembrie 2014, fiind înregistrat la aceeași dată la Curtea de Apel București.

În cadrul contestației în anulare, contestatorul nu a înțeles să aducă nicio dovadă de natură a combate autenticitate și veridicitatea mențiunilor existente în înscrisurile oficiale menționate mai sus, astfel încât, Înalta Curte constată că instanța de recurs a pronunțat o soluție în acord cu datele atestate de actele procedurale întocmite în cauză.

În concluzie, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de A. nu se încadrează în ipoteza textului prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ. și în consecință o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1444 din 30 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2015.