ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
1246/2017
După
deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la
dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Cererea de
recurs
Se
constată că, prin cererea formulată la data de 24 aprilie 2017,
reclamanta A. a solicitat "repunerea pe rol a apelului declarat împotriva
Sentinței nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul
Botoșani, secția I civilă.
În temeiul
dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 152 teza a
II-a C. proc. civ., Înalta Curte a calificat cererea formulată ca fiind
recurs, de competența Înaltei Curți de Casație și
Justiție, declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1.049
din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă,
prin care a fost constat perimat apelul declarat de aceasta împotriva
Sentinței civile nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul
Botoșani, secția I civilă.
Prin cererea
formulată, recurenta-reclamantă a arătat că solicită
repunerea pe rol a apelului declarat împotriva Sentinței nr. 394 din 1
aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I
civilă, deoarece a fost înștiințată despre hotărârea
pronunțată, respectiv Decizia civilă nr. 1.049 din 6 decembrie
2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, abia la data de
21 aprilie 2017. Mai invocă faptul că nu a avut
cunoștință de soluția pronunțată, neavând acces
la internet.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție la data de 5 mai 2017, fiind repartizat completului CF 2, iar în
baza rezoluției din data de 9 mai 2017, s-a procedat la comunicarea
recursului către intimata Administrația Națională a Apelor
Române - Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad, conform
dovezii de comunicare aflată la dosarul acestei instanțe.
La data de 16
iunie 2017, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția
tardivității recursului, în raport de dispozițiile art. 421
alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă,
întâmpinare ce a fost comunicată recurentei, conform dovezilor aflate la
dosarul acestei instanțe.
La data de 28
iunie 2017, s-a procedat la întocmirea raportului asupra
admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se
că recursul este admisibil, dar este promovat cu depășirea
termenului prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Totodată, a fost analizată prin raport posibilitatea aplicării
sancțiunii nulității prevăzută de dispozițiile
art. 486 alin. (3) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin.
(1) lit. d) C. proc. civ.
Completul de
filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493
alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 28 iunie 2017,
comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să
depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art.
493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit
dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra
admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților, recurenta depunând la data de 27 iulie 2017, un înscris
întitulat "precizări", prin care a solicitat revizuirea deciziei
de concediere nr. 191 din 13 octombrie 2014 și a dezvoltat, pe larg,
motivele de nelegalitate și de netemeinicie ale respectivei decizii.
La data de 4
septembrie 2017, constatându-se că se poate trece la examinarea
recursului, s-a fixat termen de judecată la data de 19 septembrie 2017, în
temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., fără citarea
părților.
2.1. Înalta
Curte reține că, prin cererea formulată la data de 24 aprilie
2017, recurenta a arătat că nu a fost înștiințată
despre hotărârea pronunțată, respectiv Decizia civilă nr.
1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I
civilă, decât la data de 21 aprilie 2017 și nu a putut lua
cunoștință anterior de această soluție, deoarece nu a
avut acces la internet.
Având în
vedere dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., raportat la
dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte califică
cererea formulată ca fiind o cerere de repunere în termenul de declarare a
recursului, pe care urmează să o admită având în vedere
următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Partea
care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă
dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic
justificate, în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel
mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea
sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această
durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea
căii de atac. "
În
speță, se constată că sunt incidente dispozițiile art.
421 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.: "Hotărârea care constată
perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic
superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.", în temeiul
cărora partea era obligată să declare recurs în termen de 5 zile
libere de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv de la data de
6 decembrie 2017.
Or,
față de momentul de la care curge termenul de declarare a recursului,
este necesar ca partea care nu a fost prezentă la judecată să
aibă acces la mijloace care să îi permită să cunoască
imediat decizia pronunțată de instanță, prin care s-a
constatat perimarea unei cereri, în vederea formulării unor eventuale
căi de atac.
În cazul de
față, se constată că recurenta nu a putut avea
cunoștință imediat de soluția pronunțată de
Tribunalul Botoșani, dat fiind faptul că aceasta nu locuiește în
localitatea în care se află sediul instanței care a pronunțat
hotărârea atacată și, așa cum a arătat, lucrează
în mediul rural unde nu are acces la rețeaua de internet care să îi
permită informarea rapidă. Datorită acestor împrejurări a
luat cunoștință de decizia atacată abia la data de 21
aprilie 2017.
Prin urmare,
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile limitativ
prevăzute de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.,
întârzierea datorându-se unor motive temeinic justificate.
În atare
condiții, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 21 din
Constituția României și ale art. 6 parag. 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale
în temeiul cărora dreptul de acces la justiție trebuie să fie
concret și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu, va admite cererea de
repunere în termenul de declarare a recursului.
Prin urmare,
partea are posibilitatea de a declara calea de atac în termen de 5 zile libere
de la data încetării împiedicării, în raport de dispozițiile art.
186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 421 alin.
(2) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 181 alin. (1) pct. 2 teza a II-a
C. proc. civ.
Astfel,
apreciind că împiedicarea în legătură cu neexercitarea căii
de atac a încetat la data de 21 aprilie 2017, atunci când partea a luat
cunoștință de Decizia nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a
Curții de Apel Suceava, secția I civilă, atacată cu recurs,
termenul de declarare a recursului expiră la data de 27 aprilie 2017.
Prin urmare,
recursul declarat la data de 24 aprilie 2017, conform înscrisului aflat la
dosarul acestei instanțe, urmează a fi apreciat ca fiind promovat în
termen.
2.2. Cu
privire la calea de atac declarată în cauză de recurenta A., Înalta
Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului, în
temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., constatând
următoarele:
La data de 13
iunie 2013, pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub
nr. x/40/2014, a fost înregistrată contestația formulată de
reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația
Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă
Prut - Bârlad, împotriva deciziei de concediere nr. 191 din 31 octombrie 2014,
emisă de unitatea pârâtă, solicitând instanței să dispună
anularea deciziei contestate și obligarea angajatorului la plata de
despăgubiri, precum și reintegrarea sa pe postul ocupat, iar, în
subsidiar, dacă se apreciază că ar fi săvârșit vreo
abatere disciplinară, a solicitat reindividualizarea sancțiunii, înlocuind
sancțiunea aplicată cu una din cele prevăzute de art. 248 alin.
(1) lit. a) - c) C. muncii.
Prin
Sentința civilă nr. 394 din 1 aprilie 2015, pronunțată de
Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a fost respinsă, ca
nefondată, contestația formulată de reclamantă.
Prin Decizia
civilă nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava,
secția I civilă, a fost constatat perimat apelul declarat de
reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 394 din 1 aprilie 2015,
pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în
Dosarul nr. x/40/2014.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/40/2014, la
data de 24 aprilie 2017, formulat în termen în raport de admiterea cererii de
repunere în termen.
Înalta Curte
reține că, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul
se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul
termenului de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470
alin. (5), aplicabile și în recurs", iar potrivit art. 470 alin. (5)
C. proc. civ.: "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului
curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului
se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă, de
la data comunicării hotărârii".
Totodată,
potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.; "Cererea de recurs va
cuprinde (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul
și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor
fi depuse printr-un memoriu separat sub sancțiunea prevăzută de
dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare,
dacă recursul nu este motivat în termenul legal sau cele arătate prin
recurs nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 488 alin. (1)
pct. 1 - 8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.
Înalta Curte
reține faptul că, în speță, în raport de dispozițiile
art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 421
alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul de exercitare a căii de atac
a început să curgă la data de 21 aprilie 2017, atunci când partea a
luat cunoștință de decizia atacată și a expirat la
data de 27 aprilie 2017.
În
consecință, în raport de dispozițiile art. 487 alin. (1) C.
proc. civ., coroborate cu cele ale art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc.
civ., termenul de motivare a recursului curge de la aceeași dată,
respectiv 21 aprilie 2017, și se împlinește la data de 27 aprilie
2017.
Însă,
deși recurenta a luat cunoștință de hotărârea
instanței de apel prin care a fost constată perimarea căii de
atac la data de 21 aprilie 2017, acesta nu a depus la dosar motivele de recurs
înăuntrul termenului de declarare a recursului care, potrivit celor
sus-arătate s-a împlinit la data de 27 aprilie 2017.
Recurenta a
depus la data de 24 aprilie 2017, la registratura Curții de Apel Suceava,
doar cererea prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a
recursului ce conține declarația formală de recurs,
fără ca ulterior să fi depus, la dosarul cauzei, alte înscrisuri
care să conțină motivele recursului declarat împotriva Deciziei
nr. 1.049 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I
civilă.
Înalta Curte
reține că nu reprezintă motivare a recursului simpla indicare a
faptului că partea solicită repunerea în termenul de apel declarat
împotriva Administrației Bazinale de Apă Prut - Bârlad.
Totodată, înscrisul atașat la dosar la data de 27 iulie 2017, în
procedura de filtru, intitulat "precizări", este depus cu depășirea
intervalului de timp sus-precizat, respectiv 21 aprilie 2017 - 27 aprilie 2017.
A motiva
recursul înseamnă a indica motive de nelegalitate care să se
încadreze în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., respectiv texte de
lege ce ar fi fost încălcate de instanța de apel, precum și
dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de
judecată al instanței, raportat la motivele de recurs invocate.
În
speță însă, reclamanta nu a formulat critici de nelegalitate
care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de modificare
ori de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.,
pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată
constitui obiect de analiză în recurs.
În
consecință, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a
motivat recursul în termenul prevăzut de art. 421. alin. (2) teza a II-a
C. proc. civ., coroborat cu art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
și nefiind identificate motive de ordine publică, în sensul art. 489
alin. (3) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) C.
proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte
va constatat nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
cererea de repunere în termenul de declararea a recursului.
Constată
nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1.049 din 6
decembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2017.
Procesat de