ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 252/2018

Decizia nr. 252/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.191A din 26 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 7.944 din 15 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă la data de 4 august 2017. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 august 2017 și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 20 3 6, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Valoarea obiectului dedus judecății, în raport de care se determină atât competența instanței, cât și calea de atac prevăzută pentru hotărârea pronunțată de instanță se face, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 20 iulie 2015, sub nr. x/3/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., și intervenientul C., obligarea la plata sumei de 1.544.760 RON (350.000 euro), reprezentând indemnizația de asigurare datorată în urma producerii evenimentului rutier din data de 27 septembrie 2012, compusă din: 662.040 RON (150.000 euro), daune materiale și 882.720 RON (200.000) euro, daune morale.

Reținând incidența în cauză a prevederilor art. 98 și art. 99 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că stabilirea instanței competente se face în funcție de valoarea fiecărei pretenții în parte, formulată de reclamantă, prin raportare la momentul sesizării instanței, respectiv 11 septembrie 2015, dată la care aceasta a indicat valoarea acestora la suma de 662.040 RON (150.000 euro), daune materiale și 882.720 RON (200.000) euro, daune morale.

Or, cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și ale normei menționate anterior, Înalta Curte constată că decizia pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu patrimonial, a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Întrucât cererea de chemare în judecată vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depășește, fiecare, pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei curții de apel este inadmisibil, situație față de care criticile deduse judecății prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.

Înalta Curte reține că prin Decizia pronunțată în ședința din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., statuând că sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la l.000.000 RON, inclusiv este neconstituțională.

Curtea Constituțională a apreciat că, în condițiile acceptării acestui prag valoric, cetățenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, și că, astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Această decizie nu are înrâurire asupra admisibilității căii de atac a recursului formulată în cauză, fața de dispozițiile art. 147 alin. (3) din Constituția României, republicată, care stipulează că deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1.191A din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 1.191A din 26 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - N