ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2018

Decizia nr. 480/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3669 din 30 martie 2017, Judecătoria Constanța a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune - accesiune, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. Constanța prin primar și C. al Orașului Constanța. A constatat că reclamantul a dobândit: - prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 967,00 mp (categoria de folosință lCc - Curți construcții), situat în intravilanul B. Constanța, județ Constanța, identificat prin Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară Topografică întocmit de expert tehnic desemnat în cauză Ing. D., conform măsurătorilor topografice, perimetrul delimitat prin pct. 1-16 din Planul de amplasament și delimitare a imobilului avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța prin Procesul verbal de recepție din 18 ianuarie 2017); - prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe terenul în suprafață de 967,00 mp, situat în intravilanul B. Constanța, județ Constanța, astfel cum acestea au fost identificate prin Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară Topografică întocmit de expert tehnic desemnat în cauză Ing. D. și reprezentate convențional în Planul de amplasament și delimitare a imobilului, avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța prin Procesul Verbal de Recepție din 18 ianuarie 2017): - construcția CI - locuință parter, în suprafață construită la sol de 79,00 mp, compusă din două holuri și trei camere; - construcția C2 - anexă (coteț), în suprafață construită la sol de 30,00 mp; - construcția C3 - anexă (magazie), în suprafață construită la sol de 58,00 mp; - construcția C4 - anexă (porumbar), în suprafață construită la sol de 17,00 mp. în temeiul art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 8.550,48 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat sub forma scutirii de ia plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamant, având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de pârâți, având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I-a civilă, la data de 31 mai 2017, sub nr. x/212/2015.

Prin Decizia civilă nr. 1163 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a respins apelul formulat de către apelantul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3669 din 30 martie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. Constanța, prin primar și C. al orașului Constanța, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța, secția I civilă.

La data de 20 decembrie 2017, această instanță a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în vederea soluționării căii de atac.

Cauza a fost repartizată, aleatoriu, spre soluționare, Completului C12 N.C.P.C.

Prin rezoluția completului din data de 21 decembrie 2017, s-a fixat termen de judecată la 16 februarie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție m soluționarea cererii de recurs.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în soluționarea căii de atac formulate.

În cauză, decizia supusă recursului a fost pronunțată la data de 12 octombrie 2017 de către tribunal în apel, într-un litigiu având ca obiect uzucapiune (înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța Ia data de 12 octombrie 2015).

Examinând competența materială de soluționare a cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de către tribunal într-un litigiu înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 12 octombrie 2015, având ca obiect uzucapiune - accesiune.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege", ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

Art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

De asemenea, o asemenea competență nu este prevăzută, de principiu, nici In favoarea curților de apel, ținând cont de faptul că, în conformitate cu art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă recursuri doar „în cazurile anume prevăzute de lege".

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", norma în cauză are în vedere reglementarea obiectului și scopului recursului.

Această verificare a legalității se realizează, însă, în cazurile în care instanța supremă este competentă potrivit legii, adică conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., aceeași verificare a conformității cu legea a hotărârii atacate o realizează și celelalte instanțe (tribunalele, curțile de apel), atunci când judecă în materia recursului (arî.95 pct. 3, ari.96 pct. 3 C. proc. civ.).

Cum, în speță, reclamanta a învestit, în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. („reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este legal învestită, astfel că, văzând dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va declina competența de soluționare în favoarea Curții de Apei Constanța, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, respectiv Tribunalul Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 1163 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.