ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2295/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 februarie 2016, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, obligarea pârâtului la comunicarea către reclamantă a deciziei pronunțate de Comisia Europeană în cauza nr. S.A. 33451/2012C privind tarifele preferențiale presupuse în contractele încheiate între B. SA și comercianții de energie electrică; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 3 iunie 2016, reclamanta a depus la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul menținerii petitelor inițiale, alături de adăugarea unui alt petit, referitor la obligarea pârâtului Consiliul Concurenței la inițierea, respectiv efectuarea demersurilor legale necesare și suficiente pentru confidențializarea deciziei Comisiei Europene pronunțate în cauza nr. S.A. 33451/2012C privind tarifele preferențiale presupuse în contractele încheiate între B. SA și comercianții de energie electrică.

Prin Sentința civilă nr. 3265 din 28 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, în sensul că a fost obligat pârâtul la comunicarea către reclamantă a deciziei pronunțate de Comisia Europeană în cauza nr. S.A. 33451/2012C privind tarifele preferențiale presupuse în contractele încheiate între B. SA și comercianții de energie electrică, precum și la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Consiliul Concurenței, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

La data de 26 mai 2017, prin serviciul registratură, recurentul Consiliul Concurenței a depus cerere de renunțare la judecată, cu motivarea că decizia solicitată de intimata-reclamantă, respectiv Decizia 2017/501 a Comisiei din 12 iunie 2015, obiect al dosarului de față, a fost publicată la data de 29 martie 2017 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 83.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de Consiliul Concurenței s-a reținut faptul că recurentul a depus dovada achitării parțiale a taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului în valoare de 100 RON, în condițiile în care taxa de timbru datorată este în valoare de 200 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din actul normativ invocat "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. "; iar alin. (2) prevede:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte constată că, deși recurentul a fost încunoștințat cu privire la obligația de completare a taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, (cu suma de 100 RON, din valoarea totală de 200 RON) cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest moment, motiv pentru care Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca insuficient timbrat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Consiliul Concurenței împotriva Sentinței nr. 3265 din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM