ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3226/2017

Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 330 din data de 11 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al S.C. A. și B. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat în parte notificarea nr. x din 01 august 2013 emisă de CNAS referitoare la valoarea consumului de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul II/2013, în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat în sumă de 378,67 RON, a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON și a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. și B. ca deținător de autorizație de punere pe piață, a respins capătul de cerere privind repararea prejudiciului și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea în parte a hotărârii. Recurenta critică reținerile instanței de fond în ceea ce privește faptul că pentru trimestrul II 2013 modul de calcul al contribuției trimestriale era cel prevăzut de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare. În realitate, pentru trimestrul II al anului erau incidente dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 77/2011 iar nu cele ale art. 31 din O.U.G. nr. 110/2011, care au fost aplicabile trimestrelor I-III ale anului 2012. Susține recurenta că este greșită reținerea instanței de fond cu privire la corectitudinea valorii consumului de medicamente, care a stat la baza emiterii notificării contestate, atât judecătorul cauzei cât și expertul interpretând în mod greșit dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Arată intimata că autoritatea recurentă critică nefondat hotărârea instanței de fond, afirmând că judecătorul fondului ar fi greșit modul de calcul al taxei clawback pe trimestrul II/2013, deși judecătorul fondului în pronunțarea hotărârii s-a bazat pe probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză. Or, atât în hotărârea atacată cât și în raportul de expertiză se descrie amănunțit formula de calcul a taxei clawback în vigoare în trimestrul II 2013, formulă ce conține procentul "p".

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 18.05.2017, completul filtru a constatat, conform conținutului raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecarea pe fond a acestuia. În recurs nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele ce vor fi arătate în continuare. Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei de a anula notificarea CNAS referitoare la valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul II 2013 în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat în sumă de 378,67 RON, a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON și a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. și B. ca deținător de autorizație de punere pe piață. Considerentele sentinței au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul judiciar C., aflat la fila 278, vol. I., dosar fond. Cât privește excluderea medicamentelor pe care S.C. D. S.A. nu le-a comercializat în forma de ambalare și concentrația indicată de pârâtă, concluziile primei instanțe sunt nefondate, fiind pronunțate cu aplicarea greșită a legii. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor prevăzute la art. 1, persoane juridice române, precum și reprezentanții legali au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1) lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Așadar, lista medicamentelor din portofoliul propriu depusă la CNAS de către reclamantă reprezintă declarație dată pe propria răspundere în sensul că datorează contribuția trimestrială pentru medicamentele indicate în cuprinsul acesteia. Reclamanta a înregistrat la CNAS declarații pe propria răspundere atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant legal al S.C. A. cu privire la medicamentele pentru care aceasta datorează contribuție, anume RG 4226 din 01 noiembrie 2011; RG 14217 din 01 noiembrie 2011; DMS/SM/139 din 15 ianuarie 2013; DMS/SM/139 din 15 ianuarie 2013, DMS/SM/2936 din 16 iulie 2013 și DMS/SM/2935 din 16.07.2013. Referitor la codurile CIM contestate de societatea reclamantă, instanța de control judiciar reține că aceste coduri pot proveni din stocurile anterioare ale furnizorilor de servicii medicale, astfel că prezența lor în consumul trimestrial de medicamente nu este condiționată de listarea medicamentului respectiv CANAMED, la nivelul trimestrului de referință la care se raportează consumul de medicamente. Sumele aferente consumului trimestrial de medicamente sunt decontate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății furnizorilor de servicii medicale (farmacii, unități sanitare cu paturi și centre de dializă) sume care ajung în final la societatea reclamantă, aceasta aflându-se la începutul lanțului comercial, al vânzării de medicamente pe piața românească. Instanța de fond s-a raportat în mod eronat la cele menționate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, în adresa nr. xE din 23.04.2015, în sensul că în perioada octombrie -decembrie 2013 nu au fost identificate achiziții de la furnizorul A. Această împrejurare este nerelevantă, întrucât pentru plata contribuției se are în vedere valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății în trimestrul de referință, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu valoarea vânzărilor DAPP din trimestrul de referință. Diferența o reprezintă accentul pe care legiuitorul l-a pus pe data eliberării spre consum a medicamentelor, pe cele două canale, farmacii și unități cu paturi, iar nu pe data la care deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor vinde, transmițând pe lanțul de distribuție aceste medicamente. Astfel, este posibil ca vânzările pentru care s-a înregistrat consumul în trimestrul de referință să fi avut loc anterior acestui trimestru. Expertul contabil desemnat în prezenta cauză a confundat consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, cu activitatea comercială desfășurată de societatea reclamantă, în baza declarațiilor date pe propria răspundere, respectiv a evidențelor înregistrate în contabilitatea acesteia. În ceea ce privește calitatea de subiect plătitor al contribuției trimestriale deținute de S.C. A., instanța are în vedere că S.C. D. S.A. în calitate de reprezentant legal a declarat pe propria răspundere medicamentele ce aparțin acestui deținător de autorizație de punere pe piață pentru care înțelege să plătească contribuția. Pe de altă parte, recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a făcut dovada că respectivele coduri CIM au fost comunicate de furnizorii de servicii medicale cu indicarea casei de asigurări de sănătate care a înregistrat consum de medicamente, canalul de eliberare, valoarea decontată. Aceste înscrisuri au fost ignorate de expertul cauzei, care s-a limitat la a analiza doar înscrisurile puse la dispoziția sa de societatea reclamantă, anume evidențele contabile, care însă nu prezintă relevanță sub aspectul contribuției trimestriale datorate. În concluzie, este nefondată anularea parțială a notificării contestate și excluderea din baza de impunere a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON și a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. și B. ca deținător de autorizație de punere pe piață. Va fi menținută soluția instanței de fond cu privire la înlăturarea din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care rezultă că patru medicamente au avut termenul de valabilitate expirat și au fost introduse eronat în valoarea consumului de medicamente aferent perioadei 01.04.2013-30.06.2013. Astfel, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că includerea unor medicamente cu serii de fabricație expirate înainte de 1.04.2013 în consumul de medicamente aferent trimestrului II al anului 2013 este nelegală și se impune excluderea din baza de impunere a valorii acestora de 378,67 RON. Pentru toate aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va anula în parte notificarea nr. x din 01 august 2013 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat, în sumă de 378,67 RON. Va fi respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.