ÎCCJ, Decizia nr. 93/2015

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 2633 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1346/59/2013, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.P.G.

împotriva sentinței penale nr.15/PI din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a

formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 11 mai 2015.

Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte, completul

de 5 judecători, a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile

art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a II-a combinat

cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilitatea căii de atac

exercitată de apelant.

Examinând excepția inadmisibilității căii de

atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 5 judecători, reține următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control

judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea

fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă

că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii

sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme

imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,

concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care

să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări

materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială,

Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este

condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual

penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse

examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și

motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 432

alin. (4) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge

cererea de contestație în anulare ca inadmisibilă este definitivă,

legiuitorul prevăzând posibilitatea de exercitare a căii de atac doar împotriva

sentinței pronunțate după analiza admisibilității în principiu a

cererii de contestație în anulare.

În cauză, petentul a exercitat calea de atac

a contestației împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu

mai prevedea posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Așadar, limitând calea de atac menționată

exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a

stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a

declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale

procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând

că în cauză, petentul A.P.G. a declarat apel împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în

conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a

raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători, al

Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul

declarat de petent împotriva deciziei penale nr. 2633 din 19 septembrie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 1346/59/2013.

Văzând

dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata

cheltuielilor de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

formulată de petentul A.P.G. împotriva deciziei penale nr.2633 din 19

septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 1346/59/2013.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 29 iunie 2015.