ÎCCJ, Decizia nr. 97/2015
ÎCCJ, Decizia nr. 97/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra apelului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 580 din 13 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1304/1/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de
A.
împotriva sentinței penale nr. 53 din data de 21 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3009/1/2013.
Împotriva acestei decizii, revizuenta a formulat cerere de apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 iunie 2015.
Cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1) pct. 1 teza a II-a combinat cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelantă.
Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, reține următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Din interpretarea dispozițiilor art.459 alin. (5) și alin. (7) C. proc. pen., rezultă că sentința prin care instanța respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă este definitivă, legiuitorul prevăzând posibilitatea de exercitare a căilor de atac doar împotriva sentinței pronunțate după analiza admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
În cauză, revizuenta a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuenta a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta
A.
împotriva sentinței penale nr. 580 din 13 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1304/1/2014.
Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta
A.
împotriva sentinței penale nr. 580 din 13 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 1304/1/2014.
Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2015.