ÎCCJ, Decizia nr. 87/2015

Asupra apelului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1029 din 28

noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3507/1/2014, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenta M.M. împotriva Încheierii nr. 844 din 24

septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 2599/1/2014.

Împotriva acestei

sentințe, petenta a formulat cerere de apel, cauza fiind înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 12 mai 2015.

Cu ocazia dezbaterilor,

Înalta Curte, completul de 5 judecători a pus în discuție, din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 351 alin. (2) raportat la art. 421 alin. (1)

pct. 1 teza a II-a combinat cu prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen.

inadmisibilitatea căii de atac exercitată de apelantă.

Examinând excepția

inadmisibilității căii de atac declarate, invocată din oficiu, Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători reține următoarele:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii".

Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului

menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile

premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac

determinate de lege.

Legea procesual

penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a

asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri

judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite

provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen.

admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora

potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate

hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia

acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

408 C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 459 alin. (5) și (7) C. proc. pen., rezultă că sentința prin

care instanța respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă este definitivă,

legiuitorul prevăzând posibilitatea de exercitare a căilor de atac doar

împotriva sentinței pronunțate după analiza admisibilității în principiu a

cererii de revizuire.

În cauză, revizuenta

a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru

care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, constatând că în cauză, petenta I.M. a declarat apel împotriva unei

hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în

conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a

raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., completul de 5 judecători al

Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul

declarat de revizuentă împotriva Sentinței penale nr. 1029 din 28 noiembrie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 3507/1/2014.

Văzând dispozițiile

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

apelul declarat de revizuenta M.M. împotriva Sentinței penale nr. 1029 din 28

noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3507/1/2014.

Obligă apelanta

revizuentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN