ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1407/2015

Decizia nr. 1407/2015

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

I. Prin sentința nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014 și arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

S-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

În baza art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii efective în executare a mandatului de arestare.

S-a constatat că în cursul procedurii executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând de la 30 septembrie 2015, ora 14:00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14:00, iar prin Încheierea nr. x/F din 01 octombrie 2015, față de aceasta s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar începând cu data de 01 octombrie 2015.

S-a dispus ca sentința să fie comunicată persoanei solicitate și autorităților prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut următoarele:

La data de 30 septembrie 2015, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/46/2015, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

Sesizarea parchetului a avut la bază semnalarea introdusă în Sistemul de informații Schengen, potrivit prevederilor art. 102 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, de către autoritățile judiciare din Spania, respectiv Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife.

Din conținutul semnalării a rezultat că, persoana solicitată A., în vara anului 2014, împreună cu alți români constituiți într-un grup infracțional organizat, în calitate de șef al acestui grup, au comis mai multe infracțiuni de înșelăciune informatică, prin prezentarea în mod fraudulos a unor oferte fictive de reședințe pentru închiriere, obținând în acest mod beneficii economice, în valoare de peste 30.000 euro.

Faptele sunt pedepsite de art. 250-1 și 570-bis 1, C. pen. spaniol și se regăsesc și în legislația română, fiind sancționate ca infracțiuni potrivit prevederilor art. 367 C. pen. român, art. 249 și de art. 244 alin. (2) C. pen. român, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin ordonanța din 30 septembrie 2015, a luat măsura reținerii pe timp de 24 de ore, începând cu data de 30 septembrie 2015, ora 14,00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14,00.

Curtea de Apel Pitești a constatat că persoana solicitată a fost informată de parchet cu privire la acuzațiile care i se aduc de către autoritățile spaniole, respectându-se astfel dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, completată.

La termenul de judecată din 01 octombrie 2015, a fost identificată de instanță persoana solicitată, ocazie cu care aceasta nu a ridicat obiecțiuni în legătură cu identitatea sa și a declarat că nu este de acord cu predarea.

Curtea de Apel Pitești, prin încheierea din aceeași dată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, reținând că nu există niciun fel de risc pentru ca persoana solicitată să se sustragă procedurilor în fața autorităților judiciare române și a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de persoană solicitată pe o perioadă de 15 zile, urmând să reanalizeze măsura în momentul primirii mandatului european de arestare.

De asemenea, la data de 16 iunie 2014, prin adeverința nr. 141, eliberată de SC B. SRL Pitești, s-a certificat că sus-numitul este angajat la această unitate cu contractul de muncă încheiat la 6 decembrie 2013, și are o vechime neîntreruptă în societatea respectivă până la 15 iulie 2014.

Pe timpul cât se află sub control judiciar persoanei solicitate i-au fost impuse obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a) - c) C. proc. pen. respectiv: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

În temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus ca persoana solicitată să nu depășească limita teritorială a județului Argeș, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, Curtea de Apel Pitești.

În temeiul dispozițiilor art. 215 alin. (4) C. proc. pen., s-a desemnat Poliția municipiului Pitești, ca organ de supraveghere a respectării de către persoana solicitată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar.

A fost atrasă atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 215 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la situațiile ce pot atrage înlocuirea acestei măsuri de prevenție cu măsura arestării la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea ordonanței de reținere din data de 30 septembrie 2015, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/11/5/2015, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

La termenul din 08 octombrie 2015, s-a constatat faptul că parchetul nu a depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile spaniole, cauza fiind amânată pentru 13 octombrie 2015, orele 08,30.

La acest din urmă termen, Curtea de Apel Pitești a parcurs toate etapele prevăzute de art. 103 și art. 104 din Legea nr. 302/2004, explicându-i persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de legea română, respectiv: posibilitatea de a-și da consimțământul la predare și caracterul irevocabil al acestuia, aducându-i la cunoștință conținutul regulii specialității și posibilitatea de a beneficia de drepturile conferite de aceasta.

Curtea de Apel Pitești a constatat că sunt respectate dispozițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare, că nu au fost formulate obiecții privind identitatea și că nu este incident nici unul din motivele de refuz prevăzute de art. 98 din aceeași lege.

În privința apărărilor formulate de persoana solicitată, cum că nu este autorul faptelor ce i se impută, Curtea de Apel Pitești a subliniat că în cadrul acestor proceduri de cooperare judiciară internațională, nu are abilități de a cerceta conținutul acuzațiilor, cât și vinovăția persoanei în privința comiterii faptelor de care este acuzată.

În acest sens, instanța de fond a explicat persoanei solicitate că este necesar ca în fața autorităților judiciare spaniole să prezinte toate apărările pe care le consideră de cuviință, menționând în cuprinsul prezentei hotărâri nevoia persoanei solicitate de a beneficia de un apărător desemnat din oficiu și de un interpret de limbă spaniolă.

De asemenea, Curtea de Apel Pitești a constatat, din conținutul mandatului european, că hotărârea împotriva persoanei solicitate a fost pronunțată în lipsă, însă autoritățile judiciare spaniole au menționat că acesta beneficiază de garanțiile juridice prevăzute de art. 520 și următoarele C. proc. pen. spaniol, rezervate persoanelor în stare de arest.

Deoarece nu s-a identificat niciun motiv de refuz în ce privește persoana solicitată, chiar dacă aceasta nu și-a manifestat consimțământul pentru a fi predată, Curtea de Apel Pitești, în baza dispozițiilor nr. 107 raportat la art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Santa Cruz de Lenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014 și arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A.

S-a luat lua act că persoana solicitată nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Având în vedere faptul că procedurile de predare au, potrivit legii, caracter nevoluntar, în baza art. 103 alin. (8)-(10), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare, ce se va executa conform art. 107 alin. (3) teza finală din același act normativ, începând cu data punerii efective în executare.

S-a luat act că în cursul procedurii executării mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând de la 30 septembrie 2015, ora 14,00, până la data de 01 octombrie 2015, ora 14,00.

S-a dispus a fi comunicată sentința persoanei solicitate și autorităților prevăzute de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței penale nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015 a formulat contestație persoana solicitată A., motivele invocate în susținerea căii de atac fiind redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând contestația formulată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 250-1 și 570-bis 1, C. pen. spaniol, care se regăsesc și în legislația română, fiind sancționate ca infracțiuni potrivit prevederilor art. 367 C. pen. român, art. 249 și de art. 244 alin. (2) C. pen. român, pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. că, în vara anului 2014, împreună cu alți români constituiți într-un grup infracțional organizat, cu baza pe o insulă din Tenerife, în calitate de șef al acestui grup, au comis mai multe infracțiuni de înșelăciune informatică, prin prezentarea în mod fraudulos a unor oferte fictive de reședințe pentru închiriere, obținând în acest mod beneficii economice, în valoare de peste 30.000 euro.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 1190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Judecătoria de Instrucție nr. 4 din Santa Cruz de Tenerife, Spania, la data de 20 martie 2015, în procedura simplificată nr. x/2014, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Față de cele menționate, instanța reține că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile spaniole a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la critica formulată de contestator, în sensul că sunt aplicabile prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) și lit. e) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Conform art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, ceea ce nu este cazul în speța de față.

După cum se poate observa, prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) și e) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Instanța are în vedere și faptul că, în conținutul mandatului european, se reține că hotărârea împotriva persoanei solicitate a fost pronunțată în lipsă, însă autoritățile judiciare spaniole au menționat că acesta beneficiază de garanțiile juridice prevăzute de art. 520 și următoarele C. proc. pen. spaniol, rezervate persoanelor în stare de arest.

În acest context, Înalta Curte apreciază ca fiind oportun și justificat a se dispune executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate, având în vedere că se menționează în cuprinsul mandatului european de arestare că grupul criminal, format din cetățeni români, avea baza pe o insulă din Tenerife, precum și mențiunea cu privire la garanțiile juridice prevăzute de art. 520 și următoarele C. proc. pen. spaniol.

Referitor la apărările formulate în sensul că persoana solicitată nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare sau că faptele nu sunt suficient descrise, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autoritățile spaniole.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 205 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 105 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului justiției.

Va fi avută în vedere și încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în minuta prezentei decizii, dispusă în temeiul art. 278 C. proc. pen. prin încheierea din 22 iunie 2016, în sensul că hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestație este sentința nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 și nu Încheierea nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015.

PENTRU A CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 146/F din data de 13 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2015.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 205 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 105 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică, azi 20 octombrie 2015.