ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
În baza
lucrărilor dosarului:
Curtea de
Apel Constanța a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Constanța cu privire la punerea în executare a mandatului european emis de
către Tribunalul de înaltă Instanță din Caen, Franța pe numele persoanei
solicitate C.V. - recurent în prezenta cauză.
În fața
instanței românești a fost înaintat mandatul european de arestare, iar la 14
februarie 2012, potrivit declarației luate, persoana solicitată a arătat că nu
este de acord cu predarea, întrucât în România la IPJ Constanța se fac
cercetări cu privire la furtul unei mașini.
Instanța de
fond analizând actele dosarului a constatat că nu există impediment în a admite
sesizarea parchetului și potrivit art. 107 alin. (1) cu referire la art. 103
alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a admis prin sentința penală 15/P din 14
februarie 2012 executarea mandatului european de arestare, a menținut arestarea
pe o perioadă de 25 de zile de la 16 februarie 2012 până la 11 martie 2012 și
potrivit art. 111 alin. (1) din aceeași lege a dispus ca predarea să se
realizeze de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională cu sprijinul
unității de poliție pe raza căreia se afla locul de detenție, în termen de 10
zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.
Împotriva
acestei hotărâri persoana solicitată a formulat recurs reiterând aceeași
motivație și anume că nu a consimțit la predare. Recursul este nefondat.
Analizând
actele dosarului se constată că persoana solicitată nu a consimțit la predare
și nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 103 alin. (5) din Legea
nr. 302/2004.
S-a dispus
arestarea recurentului pe o perioadă de 5 zile conform art. 103 alin. (6) din
Legea nr. 302/2004.
Văzând și
dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 corect s-a constatat că nu se poate
reține existența vreuneia din situațiile prevăzute de art. 98 din Legea nr.
302/2004 ce poate conduce la refuzul predării.
Ca atare
Înalta Curte va respinge în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.V. împotriva sentinței
penale nr. 15/P din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze Penale cu minori și de familie.
Obligă
recurentul persoană solicitată la plata sumei de 620 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică,
azi 21 februarie 2012.