ÎCCJ, Decizia nr. 220/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 25 din 9 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a anulat recursul formulat de A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut, în esență, că cererea de recurs a fost depusă prin e-mail, iar recurentul, deși a fost citat cu mențiunea semnării cererii, nu s-a conformat dispozițiilor instanței, ceea ce atrage sancțiunea nulității, potrivit art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru corespunzătoare căii de atac exercitate.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 27 și art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, pentru calea de atac exercitată se plătește taxă judiciară de timbru, dovada achitării acesteia atașându-se, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 25 din 9 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2020.