ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4820/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 septembrie 2020, reclamantul A. a solicitat anularea tuturor documentelor semnate de către domnii judecători B. și C. până în data de 29.09.2020, președinte, respectiv locțiitor, ai Biroul Electoral de Circumscripție

Județeană nr. 16, Dâmbovița, pentru alegerea autorităților administrative publice locale din anul 2020.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut, în esență, că detașarea judecătorilor/procurorilor în cadrul Birourilor electorale aferente Alegerilor autorităților administrative publice locale din anul 2020 nu este permisă din moment ce activitatea acestora nu se află în legătură directă cu serviciul public de înfăptuire a justiției, or, conform evidențelor publice postate pe site-ul CSM, domnii B. și C. au fost/sunt judecători la Tribunalul Dâmbovița în august și septembrie 2020.

Totodată, a arătat că cererea sa face parte din categoria "oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege", așa încât sunt incidente prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, cererea urmând să fie soluționată în regim de ordonanță președințială, cu participarea obligatorie a procurorului.

De asemenea, a afirmat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât biroul electoral chemat în judecată nu este definit prin Legea nr. 115/2015 ca fiind autoritate a administrației publice locale sau județene ori autoritate publică locală ori județeană și în niciun caz autoritate, sau autoritate a administrației publice locale, potrivit art. 2 alin. (1), art. 3, art,.105, art. 106 și art. 107 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit reclamantului, nu se poate declina competența de soluționare a pricinii pe motiv că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii tir. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali nu prevăd competenta înaltei Curți pentru pentru soluționarea cererilor de anulare a hotărârâilor emise de Birourile electorale.

În concluzie, reclamantul a apreciat că judecătorii în cauză, președinte, respectiv locțiitor ai Biroului electoral încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, cu trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 45/30.01.2018.

Prin întâmpinare, pârâtul Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 16, Dâmbovița, a solicitat respingerea cererii ca tardivă, în măsura în care vizează desemnarea judecătorilor, și ca inadmisibilă, în măsura în care vizează contestarea desmnării președintelui și a locțiitorului direct la instanța de judecată, iar pe fond ca fiind nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Înalta Curte examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public, raportat la dispozițiile legale incidente, apreciază că este întemeiată.

Se constată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul solicită anularea actelor emise de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 16, Dâmbovița, constituit pentru Alegerea autorităților administrative publice locale din anul 2020, în considerarea faptului că domnii judecători B. și C. au semnat aceste acte, în calitate de președinte,respectiv locțiitor, ai respectivului birou electoral, detașarea judecătorilor/procurorilor în cadrul Birourilor electoraleaferente Alegerilor autorităților administrative publice locale din anul 2020 nu este permisă din moment ce activitatea acestora nu se află în legătură directă cu serviciul public de înfăptuire a justiției.

În raport cu obiectul cauzei, sunt relevante prevederile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Așadar, în raport cu art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepția celor date prin lege în competența sa.

În ceea ce privește teza de la pct. 4 al art. 97 menționat, invocat de parte, în care se prevede "orice alte cereri date prin lege în competența sa", se constată că aceasta nu este incidentă în cauză.

Potrivit art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, de asemenea, invocate de parte, "Judecarea de către instanță a întâmpinărilor, contestațiilor și a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului."

Înalta Curte reține, în raport cu obiectul cauzei, că nici în Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, și nici în H.G. nr. 576/2020 din 22 iulie 2020 pentru aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare organizării și desfășurării în bune condiții a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2020 nu se stabilește o competență cu caracter special în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci doar în ceea ce privște contestațiile asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central (art. 41 alin. (2) din lege).

Prin urmare, cererea dedusă judecății în prezenta cauză nu face parte dintre cererile prevăzute a fi soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, în conținutul celor două acte normative sus-menționate nu există un text care să prevadă expres competența instanței supreme în soluționarea unei cereri de natura celei cu care a fost învestită în prezenta cauză.

De asemenea, se reține că în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii s-a reținut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, care aparțin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existența a trei categorii de acte determinate de competențele legale.

Astfel, birourile electorale: soluționează conflictele apărute în perioada electorală (atribuții de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicționale); hotărăsc în legătură cu unele operațiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare și interpretare unitară a dispozițiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuții care intră doar în competența Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleași considerente se arată că, atunci când legea organică stabilește oprocedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudență s-a recunoscut dreptul de acces la justiție potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicție cu caracter general în materia actelor administrative.

Astfel, având în vedere dispozițiile legale menționate și în raport cu obiectul cauzei, de temeiul de drept invocat și de calitatea pârâtului, de autoritate publică locală, Înalta Curte constată că cererea dedusă judecății este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004, iar sub aspectul competenței de soluționare cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, (...)."

Totodată, la art. 126 alin. (1) din Constituție se prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.".

Înalta Curte are în vedere principiul consacrat de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Art. 126 alin. (3) din Constituție consacră rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, însă acest rol se exercită "potrivit competenței sale".

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad".

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamaantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 16 Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.