ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3132/2019

Ședința publică din data de 6 iunie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2015, pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași au formulat plângere împotriva refuzului de a soluționa cererea privind emiterea, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

Prin sentința civilă nr. 1191 din 8 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Iasi, invocată prin întâmpinare.

A respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., H., I. Și G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei.

A obligat pârâtul să emită ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și să efectueze demersurile necesare în vederea plății eventualelor diferențe salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015 la zi pentru reclamanții A., B., C., D., E., F., H., I., Iar Pentru Reclamantul G. începând cu data de 09.04.2015 până la 21.09.2015.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că reclamanții A., B., C., D., E., F., H. și I. sunt judecători la Curtea de Apel Iași, iar reclamantul G. a ocupat aceeași funcție până la data de 21.09.2015, când s-a publicat în Monitorul Oficial Decretul nr. 733 de eliberare a sa din funcție ca urmare a pensionării.

Prin memoriul adresat Ministerului Justiției, reclamanții au solicitat aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în sensul de a se emite un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

Reclamanții au făcut dovada modificărilor intervenite în privința încadrării salariale ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trecerii în diferite tranșe de vechime, susținând existența unor diferențe salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a îndeplinit aceleași condiții, însă anterior datei de 1 ianuarie 2011.

A mai reținut instanța de fond că la dosar nu există dovada că pârâtul a răspuns solicitării reclamanților, însă prin întâmpinarea depusă și-a exprimat explicit refuzul de soluționare favorabilă, invocând în esență că art. 1 alin. (5)

1

și art. 5 alin. (1)

1

și 1

2

din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică magistraților.

Or, din întreaga reglementare a salarizării printr-o succesiune de legi unitare (inclusiv O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015), se observă că acestea vizează "personalul plătit din fonduri publice", noțiune ce cuprinde și magistrații, chiar dacă aceștia nu sunt funcționari publici conform Legii nr. 188/1999, ci au un statut special.

În ceea ce privește interpretarea logico-gramaticală a sintagmei "salarizat la același nivel", instanța a reținut că aceasta se află într-un alin. (5

1

), nou-introdus prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, care începe printr-o locuțiune adverbială adversativă ("prin excepție de la ...") raportată la "prevederile alin. (1) și (2)" ale aceluiași articol 1. Or, cele două alineate fac referire la "același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014", de unde rezultă că excepția nou-introdusă prin legea de aprobare a ordonanței vizează întregul personal plătit din fonduri publice (inclusiv magistrații), salarizat la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014.

Totodată, Curtea de Apel București a constatat că, potrivit art. 5 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii și de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării". Conform art. 5 alin. (1)

2

, "prevederile alin. (1)

1

se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției".

În acest context legislativ, contrar interpretării pârâtului, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și magistraților aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație. Prin urmare, refuzul pârâtului de soluționare favorabilă a cererii reclamanților are caracter nejustificat.

Împotriva sentinței civile au formulat recurs pârâți Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași

Recurentul Ministerul Justiției a susținut că instanța de fond a reținut eronat că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă legală este una de excepție care vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalului din aparatul de lucru al parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

În situația în care intenția legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 să fie aplicabile întregului personal din toate instituțiile și autoritățile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) și (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 și nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevedrile acestor alineate. În același timp, nu justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituții, respect aparatul parlamentului, etc.

În realitate instanța de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categorii de personal cărora nu li se adresează, bazându-și soluția pe intenția legiuitorului, ca măsură reparatorie, de înlăturare a diferențelor salariale între persoane aflate în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție și reținând că astfel de diferențe apar și între judecători, prin aplicarea legilor anuale de salarizare începând de la 01 ianuarie 2016.

Or, instanța de fond are atribuții în ce privește aplicarea legii și nu atribuția de a completa norma legală prin interetarea intenției legiuitorului în ce privește înlăturarea sensului dscriminatoriu instituit prin dispoziții legale.

A mai susținut recurentul că singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al parlamentului.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iași a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinice și nelegalitate invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A criticat hotărârea instanței de fond, susținând că dispozițiile art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, nu și judecătorilor.

Condiția impusă de lege, în sensul că salariatul angajat, numit sau promovat să îndeplinească aceleași condiții de studii-medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime și să își desfășoare activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării, nu permite, odată cu apariția Legii nr. 71/2015, acordarea unor drepturi salariale superioare sau sporuri în plus categoriilor de persoane care nu sunt avute în vedere de art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014. În ipoteză contrară, disp. art. 5 alin. (1)/1 din O.U.G. nr. 83/2014 ar fi în vădită contradicție cu cele ale art. 1 alin. (1) și (2) din același act normativ.

În aceste condiții sunt greșite argumentele reținute de prima instanță în sensul că sintagma "salarizat la același nivel" din cadrul art. 1 alin. (5)/1 nu se referă la categoriile de funcționari și personal contractual salarizat la același nivel cu aparatul Parlamentului, ci trebuie raportată la noțiunea de "același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", avută în vedere la art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, prin care legiuitorul a intenționat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015 la același nivel cu cel din luna decembrie 2014.

A mai susținut recurenta că un alt argument pentru care aspectele reținute de prima instanță sunt greșite, este că în mod evident, în art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014, legiuitorul a dorit să facă referire la anumite categorii de personal, respectiv cele care, potrivit legii, beneficiază de salarii de bază. Pe de altă parte, potrivit art. 8 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 "judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și, după caz, cu vechimea în muncă și în funcție, potrivit prevederilor prezentei legi".

Or, atunci când a intenționat să se refere și la categoriile de personal care, potrivit legii, beneficiază de indemnizații de încadrare, legiuitorul a făcut-o expres, fără echivoc, cum este cazul art. 3

1

din O.U.G. nr. 83/2014.

În consecință, soluția primei instanțe este contrară intenției legiuitorului, exprimată foarte clar, prin modalitatea de formulare a art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014.

Astfel, în ceea ce-i privește pe reclamanți, drepturile lor salariale au fost determinte prin aplicarea strictă a prevederilor conform legislației de după intrarea în vigoare a Legii nr. x.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii intimaților-reclamanți ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului declarat de Curtea de Apel Iași și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și neteneinicie.

La data de 31.05.2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, susținând că Ministerul Justiției a emis ordinul nr. 1485/C/24.05.2017, prin care a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară și al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015. A susținut că ordinul nr. 1485/C/24.05.2017 a fost emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și OMJ nr. 219/C/2017.

Totodată, a arătat că reclamanților le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea OMJ nr. 1485/C/2017 de către Curtea de Apel Iași, în calitate de angajator al acestora, în luna decembrie 2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași sunt lipsite de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Recursurile sunt lipsite de interes față de împrejurarea că recurentul- pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, să li se recalculeze indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că, începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Astfel, pentru aplicarea art. 1 alin. (5)

1

O.U.G. nr. 83/2014, odată cu emiterea Ordinului Ministerului Justiției nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza și al sporurilor pentru funcția similară.

De asemenea, art. 3 prevede că plata drepturilor se face prin raportare la valoarea de referință prevăzută la alin. (1) începând cu data de 1 august 2016.

Ulterior prin Ordinul 1490/C din 24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, s-a avut în vedere alinierea indemnizațiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (5)/1 din O.U.G. nr. 83/2014.

La data de 24.05.2017, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 1485/C/24.05.2017, prin care, pentru judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din cicumscripția Curții de Apel Iași, pevăzuți în anexele nr. 1-10 la prezentul ordin, a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară și al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu data de 09.04.2015. În același ordin s-a precizat că orice alte dispoziții contrare își încetează aplicabilitatea.

Ordinul nr. 1485/C/24.05.2017 a fost emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și OMJ nr. 219/C/2017.

Prin urmare, având în vedere că recurentul-pârât a emis ordinul de încadrare salarială în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 57/2015, rezultă că ambele recursuri sunt lipsite de interes.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași împotriva sentinței civile nr. 1191 din 8 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2019.