ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1151/2020

Ședința publică din data de 16 iunie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 132 din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1185 din 21 septembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Națională Radio Comunicații București, prin Direcția Radio Comunicații Timișoara și intimata-reclamantă B.. Prin decizia nr. 662 din 5 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 132 din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii A. și B., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2020. În motivare, contestatorii au reiterat situația de fapt din dosar, arătând că arătat că aceștia au cerut doar un drept care li se cuvine, astfel că solicită anularea deciziei nr. 662 pronunțată în dosarul nr. x/2018. Analizând prioritar contestația în anulare sub aspectul admisibilității acesteia, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

ce reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin decizia nr. 662 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 132 din 19 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Această decizie a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Or, prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Astfel, hotărârile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, sens în care decizia nr. 662 din 5 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare. În consecință, față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 662 din 5 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, de către A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 662 din 5 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2020.