ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 608/2018

Ședința publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 9 ianuarie 2015, reclamantul Orașul Voluntari prin primar, în contradictoriu cu pârâții A., B., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Voluntari, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/04.06.1996 emis în favoarea pârâților C. și D. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3000 mp.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 31 mai 2016, Tribunalul Ilfov a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Orașul Voluntari prin primar, în contradictoriu cu pârâții A., B., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Voluntari, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov.

Împotriva sentinței civile nr. 1483 din 31 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov, reclamantul Orașul Voluntari prin primar E. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 354 A din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a fost respins ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant către intimatul A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON.

Invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, reclamantul ORAȘUL VOLUNTARI prin primar E. a declarat recurs.

În argumentarea recursului, susține, în esență, că suprafața de 10.000 mp ce face obiectul actului nr. 21953/20.06.1941 a fost restituită integral prin emiterea celor 3 titluri de proprietate, după cum urmează: 3000 mp prin titlul de proprietate nr. x/04.06.1996, în favoarea soților C. și D.; 5000 mp prin titlul de proprietate nr. x/24.12.1993 în favoarea doamnei F.; 2000 mp prin titlul de proprietate nr. x/17.04.2001 în favoarea doamnei F..

Dacă instanța de recurs va reține aceleași considerente ca instanțele de fond și de apel, în sensul că decizia civilă nr. 321/22.04.2008 reprezintă putere de lucru judecat pentru suprafața de 3380 mp, solicită instanței să observe că în baza aceluiași titlu și anume actul de vânzare cumpărare nr. x/20.06.1941 s-a solicitat și urmează a fi restituit mai mult decât dreptul invocat în actul de vânzare-cumpărare nr. x/20.06.1941.

Din solicitările depuse atât la Comisia de Fond Funciar, cât și la cea de aplicare a Legii nr. 10/2001 rezultă că se impune anularea titlului de proprietate nr. x/04.06.1996 pentru suprafața de 3000 mp având în vedere depășirea dreptului de proprietate având la baza același act - actul de vânzare cumpărare nr. x/20.06.1941 - întrucât statul nu poate fi obligat la restituirea unei suprafețe mai mare decât cea pe care a preluat-o.

Suprafața de 3380 mp situată în intravilanul orașului Voluntari ce face obiectul deciziei civile nr. 321/22.04.2008 excede suprafeței de 10.000 mp ce a fost deja restituită, iar punerea în aplicare a deciziei civile nr. 321/22.04.2008 prin emiterea unei dispoziții de restituire în natură ar duce la dobândirea de către pârâți a unei suprafețe mai mari decât cea la care sunt îndreptățiri conform actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 05.09.1963, suprafața pe care a primit-o prin titlul nr. 29959/04.06.1996.

În ceea ce privește cele reținute de instanța de fond și cea de apel referitoare la împrejurarea că acele două suprafețe de teren restituite familiei Galupa nu pot fi diminuate, în privința ambelor operând cu putere de lucru judecat decizia civilă nr. 321/22.04.2008, recurentul - reclamant arată faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ. pentru existența autorității de lucru judecat, lipsind identitatea de cauză, în mod greșit fiind admisă această excepție, fără a se fi analizat aspectele privind legalitatea întinderii dreptului de proprietate pentru care a fost emis titlul nr. 29959/04.06.1996, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și să se dispună modificarea în tot a deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, constatării nulității absolute a Titlului de Proprietate nr. x/04.06.1996 emis în favoarea soților C. și D. prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3000 mp.

Intimații - pârâți A. și B. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 15 noiembrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Intimații-pârâți A. și B. au depus punct de vedere la raport, susținând, în esență, nulitatea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de reclamantul ORAȘUL VOLUNTARI prin primar E. din perspectiva criticilor indicate de parte, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Conform art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 8, iar din interpretarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că reclamantul Orașul Voluntari prin primar E. a invocat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivului de nelegalitate invocat.

De altfel, în cuprinsul cererilor de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia, susținerile recurentului reprezentând o succesiune de fapte și afirmații.

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În realitate, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceleași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel București spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste evidența procedurală că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

În considerarea celor ce preced, constatând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant G., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant ORAȘUL VOLUNTARI prin primar E. împotriva deciziei civile nr. 354 A din 20 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2018.