ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 55 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 6286/2/2014, în temeiul dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul condamnat S.R.S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 1156 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, sectia I penală, în dosarul penal nr. 30041.01/3/2006*.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul petent condamnat la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că prin sentința penală nr. 726/F din data de 28 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 30041.01/3/2006, Tribunalul București, secția I penală, (sesizat prin rechizitoriul nr. lll/D/P/2004 din data de 07 septembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală) a hotărât, între altele, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din vechiul C. proc. pen., achitarea inculpatului S.R.S.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor concurente de utilizare a informației privilegiate, prev. de art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 10 și 12 C. pen. și art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și aderare sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 12 din Legea nr. 508/2004.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1156/A din data de 07 octombrie 2014 (definitivă), pronunțată în Dosarul nr. 30041.01/3/2006*, Curtea de Apel București, secția I penală, admițând, conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală și respectiv de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, a desființat sentința penală anterior menționată, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, a hotărât, cu privire la inculpatul S.R.S.Ș., în urma aplicării dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. (referitoare la legea penală mai favorabilă), următoarele:

În

temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în

infracțiunile prev. de art. 279 alin. (1) cu referire la art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004 și art. 367 alin. (1) din noul C. pen.

În

temeiul art. 279 alin. (1) cu referire la art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004 a condamnat pe inculpatul S.R.S.Ș. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a informației privilegiate.

În

temeiul art. 367 alin. (1) din noul C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și k) din noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În

temeiul art. 39 din noul C. pen., art. 45 alin. (1) din noul C. pen. inculpatului S.R.S.Ș. i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și k) din noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În

temeiul art. 65 din noul C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) și k) din noul C. pen.

În

temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat, alături de alții, la plata către stat a sumei de 20.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a stabilit, cu relevanță în ceea ce îl privește pe inculpatul S.R.S.Ș., următoarea situație de fapt:

La data de 31 octombrie 2000, R. Group BV Olanda (reprezentată de coinculpatul P.D.C., în calitate de împuternicit al coinculpatului H.C.R., reprezentant al acționarului unic al societății respective) a semnat, cu Fondul Proprietăți de Stat (F.P.P.), contractul nr. 29, în baza căruia a achiziționat pachetul de 69,9% din capitalul social subscris și vărsat al SC P. SA.

Acțiunile emise de SC R.R. SA Constanța, având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor rezultate din țiței, au fost tranzacționate, la Bursa Electronică RASDAQ, începând cu anul 1996, cu simbolul PTRM. La data de 11 noiembrie 2003, acțiunile societății au fost suspendate de la tranzacționare și delistate de la bursa respectivă, în vederea transferării la Bursa de Valori București (BVB). În ultima zi de tranzacționare, ultimul preț de tranzacționare al unei acțiuni PTRM a fost de 75.000 RON/acțiune, la o valoare nominală de 214,220 RON.

Coinculpatul P.D.C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al SC R.R. SA, a depus cerere de admitere a acțiunilor la categoria a II-a a cotei bursei, cererea respectivă fiind înregistrată sub nr. 1437 din data de 09 februarie 2004.

La data de 25 martie 2004, Comitetul Bursei a emis hotărârea nr. 27, de înscriere, la Cota Bursei de Valori București - categoria a II-a, a acțiunilor emise de SC R.R. SA.

Prin comunicatul de presă din data de 01 aprilie 2004, BVB a anunțat că tranzacționarea acțiunilor emise de SC R.R. SA va reîncepe la data de 07 aprilie 2004, cu simbolul RRC.

Conform CIM CNVM nr. 2852 din data de 23 ianuarie 2004, acționari ai SC R.R. SA erau, la acea dată, R. Group BV (cu 64,4 % din capitalul social), SC R. SA București (cu 18,8% din capitalul social), SIF Transilvania (cu 9,6% din capitalul social) și SC R.D. SA (cu 3,2% din capitalul social). Din Consiliul de Administrație, făceau parte coinculpatul P.D.C. (membru) și SC R.H. SA (reprezentată de coinculpatul S.G.P.).

SC R. SA era, prin urmare, un acționar semnificativ al SC R.R. SA, deținând, la data de 06 aprilie 2004, un pachet de acțiuni RRC care reprezentau 18,8% din capitalul social al societății emitente. De asemenea, coinculpații P.D.C. și S.G.P. controlau, în mod direct sau indirect, ambele societăți (atât SC R. SA, cât și SC R.R. SA). Pe de altă parte, coinculpatul H.C.R. era reprezentant al unicului acționar al R. Group BV, care deținea 64,4% din capitalul social al SC R.R. SA, tot acesta fiind acela care îl împuternicise pe coinculpatul P.D.C. să semneze contractul de achiziție de acțiuni cu FPP.

La data de 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al SC R. SA, prin coinculpații P.D.C. și S.G.P., a aprobat vânzarea a 1.600.000.000 de acțiuni, deținute la SC R.R. SA, la prețul minim de 116 RON/acțiune, precum și deschiderea unor conturi în numerar la A. Bank și SSIF A.F. Coinculpatul P.D.C. a fost împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu A. Bank și SSIF A.F., precum și să instructeze, în numele și pentru SC R. SA, brokerii SSIF A.F., cu posibilitatea sub-mandatării de terțe persoane.

Cu privire la prețul de 116 RON/acțiune, coinculpatul P.D.C. nu a putut oferi explicații pertinente și nici nu a prezentat dovezi care să probeze modul în care a fost stabilit.

Din datele puse la dispoziție de BVB, a rezultat că SC R. SA a fost singurul vânzător de acțiuni RRC, la prețul de 116 RON/acțiune, atât la data de 07 aprilie 2004 (prima zi de tranzacționare), cât și ulterior, în toată istoria de tranzacționare a acestui simbol.

SC R. SA era o societate deținută public, acțiunile emise de aceasta tranzacționându-se, în cadrul Bursei Electronice RASDAQ, cu simbolul VEGA. De asemenea, societatea avea obligații speciale privind transparența față de investitori și piețele pe care acțiunile sale se tranzacționau.

Vânzarea de către SC R. SA (simbol VEGA) a unui activ însemnat din patrimoniul societății, constând în pachetul de 1.600.000.000 acțiuni, deținut la SC R.R. SA (simbol RRC), cu prețul de 116

RON/acțiune, constituia un eveniment important, care, dacă ar fi fost făcut public, ar fi influențat în mod semnificativ prețul sau alte aspecte referitoare la tranzacționarea valorilor mobiliare emise de cele două societăți.

În

scopul protecției investitorilor și a integrității piețelor, asemenea evenimente importante trebuiau să fie transparente, accesibile tuturor participanților la piața de capital. Conform art. 122 din O.U.G. nr. 28/2002, în cazul apariției unui astfel de eveniment, societățile deținute public erau obligate să întocmească, în termen de maximum 3 zile lucrătoare, rapoarte curente, potrivit reglementărilor QNTVM și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționau valorile mobiliare emise de acele societăți.

Din adresa CNVM din data de 26 iulie 2006, a rezultat că reprezentanții grupului R. nu au raportat evenimentul anterior menționat, încălcând astfel obligațiile impuse societăților deținute public, prevăzute de legislația specifică.

Coinculpatul P.D.C., în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, l-a împuternicit, la rândul său, pe coinculpatul S.G.P. să reprezinte SC R. SA în relațiile cu banca și societatea de servicii de investiții financiare. La data de 06 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al SC R. SA a emis o nouă decizie, prin care l-a împuternicit, în mod expres, pe coinculpatul S.G.P. să reprezinte societatea în relațiile cu A. Bank și SSIF A.F.

La aceeași dată, 06 aprilie 2004, alte trei societăți comerciale din cadrul grupului R., respectiv SC R.D. SA, SC R.R. SA Constanța și SC R.W.S. SA Ploiești, au emis hotărâri prin care i-au împuternicit pe coinculpații P.D.C. și S.G.P. în vederea reprezentării societăților respective în relațiile cu SSIF TVM SA.

La data de 05 aprilie 2004, coinculpații P.D.C. și S.G.P.  au semnat, pentru și în numele SC R. SA, un contract de investiții financiare cu SSIF A.F., reprezentată de T.D. și coinculpatul A.F.I. La aceeași dată, coinculpatul S.G.P. a semnat, pentru SC R. SA, o cerere de deschidere de cont, parțial completată și o autorizare de preluare a ordinelor pe telefon. La rubrica „acceptare de către A.F., formularul de deschidere de cont nu a purtat ștampila societății și semnătura agentului de servicii de investiții, împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu clienții. Documentele au fost întocmite în limba engleză și nu au avut numere de înregistrare.

La data de 06 aprilie 2004, au fost create, în sistemul electronic al Bursei, de către reprezentanții SSIF A.F., conturile SC R. SA și S. LTD (reprezentată de coinculpatul H.C.R.).

La data de 02 aprilie 2004, AGA a SC R.D. SA a hotărât încheierea de contracte de investiții cu SC TVM SA și i-a împuternicit

pe coinculpatii P.D.C. și S.G.P. să reprezinte societatea respectivă în relația cu această societate de intermediere.

La aceeași data, 02 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al SC R.R. SA a aprobat încheierea de contracte de investiții cu SC TVM SA și i-a împuternicit pe aceiași coinculpați.

Coinculpatul A.F.I., reprezentant al SSIF A.F., la data de 06 aprilie 2004, cu o zi înainte de începerea tranzacționării acțiunilor RRC, a solicitat majorarea limitei de tranzacționare (31.085.016.000 ROL), cu motivația efectuării unor tranzacții de tip cross în contul clienților săi, asumându-și responsabilitatea decontării acestor tranzacții. La data efectuării adresei, clienții SSIF A.F. nu semnaseră ordine de tranzacționare care să permită coinculpatului respectiv să cunoască intențiile lor din data de 07 aprilie 2004.

BVB a aprobat ridicarea limitei de tranzacționare, pentru SSIF A.F., pe baza extrasului de cont bancar, din care rezulta că aproximativ 120.000.000.000 ROL erau la dispoziția societății respective. Suma a fost transferată din contul personal al numitei V.C.R.

În

dimineața zilei de 07 aprilie 2004, coinculpații H.C.R. (reprezentant al S. LTD Cipru) și S.G.P. (reprezentant al SC R. SA) au fost prezenți la sediul SSIF A.F., în camera de tranzacționare.

La aceeași dată, 07 aprilie 2004, prima zi de tranzacționare a acțiunilor emise de SC R.R. SA (simbol RRC), coinculpatul H.C.R., în calitate de reprezentant al clientului S. LTD, a lansat, în jurul orei 10:10 a.m., un ordin de cumpărare, pentru 1.000.000.000 acțiuni RRC, la prețul de 116 RON/acțiune. După aproximativ 4 minute, cu puțin timp înainte de deschiderea ședinței de tranzacționare și stabilirea prețului de deschidere, coinculpatul S.G.P., în calitate de reprezentant al clientului SC R. SA, a lansat un ordin de sens contrar, respectiv vânzarea, tot la prețul de 116 RON/acțiune, a 1.499.675.000 acțiuni RRC (deținute de SC R. SA ca urmare a participării la majorările de capital efectuate, în perioada 2002-2004, de către SC R.R. SA). Ambele ordine au fost preluate de coinculpatul A.F.I., în prezența și la inițiativa celor doi coinculpați anterior menționați și introduse, în fracții de câte 200.000.000 acțiuni, în sistemul electronic de tranzacționare a Bursei, în starea de pre-deschidere, iar, imediat după aceea, de către traderii SSIF A.F., respectiv coinculpata R.C.E. și martora P.E.

SSIF A.F. SA a acceptat și a executat ordinul de cumpărare în condițiile în care clientul S. LIMITED nu a avut în cont sumele de bani aferente cumpărărilor de acțiuni RRC la data de 07 aprilie 2004, încălcând astfel prevederile art. 405 alin. (4).b din Regulamentul BVB 4 privind tranzacțiile bursiere.

Din analiza ordinelor de bursă introduse în pre-deschidere de către participanții la ședința de tranzacționare din data de 07 aprilie 2004, s-a observat că, înainte ca SC R. SA să introducă în sistem ordinele de vânzare la

prețul de 116 RON/acțiune, toți ceilalți vânzători au introdus și afișat ordine de vânzare pentru acțiuni RRC (exceptând un singur ordin de 500 acțiuni, la prețul 100 RON, care a fost modificat înainte de deschidere), la prețuri cuprinse între 440 RON și 1.500 RON, volume mai mari înregistrându-se în intervalul de prețuri 600-1.500 RON. De asemenea, din analiza introducerii globale a ordinelor de bursă în sesiunea pre-deschidere, a rezultat un preț mediu ponderat, pe partea de vânzare, de 934 RON. Aceste informații au putut fi vizualizate de către fiecare participant la ședință, pe ecranele terminalelor de tranzacționare, inclusiv de către traderii și clienții SSIF A.F. SA.

Împotriva mandatului primit, fără a avea restricții cu privire la un preț superior prețului minim stabilit, de 116 RON/acțiune, coinculpatul S.G.P. a ales ora 10:14, ca moment al plasării ordinului de vânzare și a solicitat vânzarea întregului pachet de acțiuni RRC.

În

continuare, ordinele de tranzacționare de sens contrar, lansate de S. LTD, au fost urmate de mai multe tranzacții de tip cross (tranzacții între clienții aceluiași intermediar) între SC R. SA (vânzător) și societatea respectivă (cumpărător), raportate de SSIF A.F. în deschidere și imediat după aceasta.

Astfel, S. LTD a cumpărat de la SC R. SA 1.000.000.000 acțiuni RRC, la prețul de 116 RON/acțiune, reprezentând aproximativ 66,5% din totalul acțiunilor vândute de societatea română și aproximativ 5,72% din totalul acțiunilor emise de SC R.R. SA, încălcându-se prevederile art. 4.3.4 din Procedura BVB 4.3, privind tranzacțiile cross, potrivit cărora un investitor nu poate achiziționa un volum mai mare sau egal cu 5% din valorile mobiliare ale unui emitent prin intermediul unei/unor tranzacții cross efectuate într-o singură ședință de tranzacționare.

Începând cu ora 10:25 (imediat după „deschidere", stare în care se calculează, pe baza algoritmului de deschidere, prețul și cantitatea (volumul) de deschidere, se identifică tranzacțiile posibile, se alocă volumul acțiunilor și se încheie tranzacțiile), S. LTD, prin coinculpatul H.C.R., a transferat acțiunile, achiziționate la prețul de 116 RON/acțiune de la SC R. SA cu câteva minute mai devreme, la prețuri cuprinse între 250 și 300 RON, în pachete importante de acțiuni RRC, către clienți ai SSIF A.F. și SSIF TVM, respectiv V.C.R. (476.663.000 acțiuni, la prețul de 250 RON/acțiune), V.A. și coinculpatul S.R.S.Ș. (63.403.500 acțiuni și respectiv 6.565.000 acțiuni, la prețul de 300 RON/acțiune).

Ordinele introduse și orchestrate în pre-deschidere, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător, prin societatea de intermediere SSIF A.F. au generat mai multe tranzacții cross, executate la deschidere cu încălcarea prevederilor din procedura BVB.

Numai din operațiunea realizată de SSIF A.F. pentru clientul V.C.R., SC R. SA a pierdut, în favoarea S. LTD, suma de 63.872.842.000 ROL.

La data de 15 aprilie 2004, Consiliul de Administrație al SC R. SA, prin coinculpații P.D.C. (președinte) și S.G.P. (reprezentant al R.H.), a aprobat cumpărarea, pe piața reglementată, a unui număr de maximum 685.000.000 acțiuni RRC, la un preț de cel mult .680 RON/acțiune și l-a împuternicit pe cel dintâi să reprezinte societatea în relația cu SSIF A.F. În cursul aceleiași zile, această decizie a fost modificată cu o alta, numai cu privire la prețul pe acțiune, stabilit la 700 RON.

La aceeași dată, 15 aprilie 2004, prin intermediul SSIF A.F., SC R. SA, prin ordinul de cumpărare, semnat de coinculpatul S.G.P. și S. LTD, prin ordinul de vânzare semnat de coinculpatul H.C.R., au încheiat, pe piața Deal (piață auxiliară pieței Regular, destinată încheierii tranzacțiilor cu pachete mari de valori mobiliare care au fost negociate în prealabil de agenții de bursă), o tranzacție de tip cross, având ca obiect 252.000.000 acțiuni RRC, dar, de această dată, la o valoare de 6 ori mai mare decât cea din tranzacțiile anterioare, respectiv de 690 RON/acțiune.

Prin vânzarea celor 252.000.000 acțiuni RRC, la prețul de 116 RON/acțiune și răscumpărarea ulterioară a acestora, la prețul de 690 RON/acțiune, SC R. SA a pierdut, în favoarea S. LTD, suma de 144.648.000.000 ROL, exclusiv costuri de tranzacționare, care, împreună cu suma rezultată din operațiunile prezentate, s-a ridicat la valoarea de 208.520.842.000 ROL, respectiv aproximativ 6.166.701 dolari SUA, raportat la cursul Băncii Naționale a României din data de 07 aprilie 2004.

Sumele de bani rezultate din operațiunile pe piața de capital din contul S. LTD au fost repatriate, prin transferuri interbancare efectuate de către reprezentanți ai SSIF A.F., la solicitările coinculpatului H.C.R., în special în conturi deschise la L. Bank (Limmasol, Cipru).

În

perioada 07 - 20 aprilie 2004, coinculpații P.D.C. și S.G.P. și inculpatul P.S. au coordonat și pus în aplicare metode comune de tranzacționare pentru simbolul RRC, acționând concertat, în scopul menținerii și fixării prețului de tranzacționare al acțiunilor la un nivel prestabilit și/sau în vederea controlării evoluției acestui preț, în funcție de interesele financiare și comerciale ale grupului R. și ale persoanelor asociate acestuia.

Privitor la vinovăția inculpatului S.R.S.Ș., s-a reținut că acesta a semnat cu SSIF TVM SA cererea de deschidere de cont și contractul de intermediere la data de 06 aprilie 2004, adică cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, prima zi de listare la bursă a acțiunilor simbol RRC.

La data de 07 aprilie 2004, inculpatul a cumpărat un pachet de 13.696.000 acțiuni la prețul de 300 RON/acțiune, 6.695.000 acțiuni au fost cumpărate de la SSIF A.F. SA vândute de S. Limited Cipru, iar 7.101.000 acțiuni de la alte SSIF-uri.

Din istoricul ordinelor de bursă introduse în sistemul de tranzacționare la data de 07 aprilie 2004 a rezultat că ordinele care au generat tranzacțiile dintre SSIF A.F. pentru vânzătorul S. Limited Cipru și SSIF TVM pentru

cumpărătorii V.A. și S.R.S.Ș. au fost introduse în sistem aproape simultan, respectiv la 10:30:13 AM și 10:30:30 AM.

Inculpatul S.R.S.Ș. a prezentat documente justificative ale împrumutului sumelor de bani necesare achiziționării acțiunilor simbol RRC, încheiate la data de 07 aprilie 2004 cu persoane juridice din domeniul furnizării televiziunii prin cablu.

Din documentele prezentate nu s-a putut stabili când au fost redactate și înaintate celor trei societăți de cablu din Constanța (SC T.S. SRL, SC V.S. SRL și SC R.C. SRL) documentele justificative ale împrumuturilor, nefiind înregistrate și datate la momentul primirii și nici nu s-a putut stabili prin ce mijloace au parvenit.

La data de 13 mai 2004 au fost legalizate semnăturile traducătorului în lipsa documentelor originale a căror traducere s-a efectuat.

S-a considerat că toate aceste elemente sunt de natură să facă dovada faptului că documentația a fost depusă după declanșarea anchetei de către Comisia Națională a Valorilor Imobiliare cu privire la modul de derulare a tranzacțiilor cu acțiuni RRC. Din analiza acestor documente s-a reținut că la data de 31 martie 2004, printr-un comunicat de presă, Bursa de Valori București a anunțat că s-a hotărât admiterea la cotă a SC R.R. SA, fără a se preciza data primei zile de tranzacționare; la data de 01 aprilie 2004, prin aceeași modalitate, Bursa de Valori București a informat că tranzacționarea acțiunilor RRC va începe pe data de 07 aprilie 2004; la data de 31 martie 2004 comitetul director al DAI LLC, întrunit la sediul administrativ din Insulele Virgine Britanice, 146 Trident, Chambers-Road Town- Tortola, a hotărât acordarea unui împrumut de 120.000 dolari SUA inculpatului S.R.S.Ș., data tragerii fiind data de 07 aprilie 2004 sau anterior acestei date; DAILLC are același sediu administrativ ca și al SC A.A.M., o altă societate care a acordat un împrumut inculpatului; din documentul intitulat Decizia Adunării Directorilor a rezultat că aceasta ar fi avut loc la data de 31 martie 2004, când s-a hotărât acordarea unui împrumut către inculpatul S.R.S.Ș. în valoare de 30.000 dolari SUA; în cadrul contractului de împrumut încheiat cu DAI LLC - Insulele Virgine la data de 04 aprilie 2004 s-a menționat că împrumutul urmează a fi plătit în contul SSIF TVM SA deschis la A.A. Bank, iar contractul de intermediere dintre inculpatul S.R.S.Ș. cu societatea de servicii de investiții financiare TVM SA a fost încheiat, așa cum s-a arătat, la data de 06 aprilie 2004.

Cu privire la tranzacțiile comerciale ale celor trei societăți de cablu din Constanța s-a sesizat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Toate acțiunile cu simbol RRC achiziționate în prima zi de listare la Bursă au fost vândute de inculpatul S.R.S.Ș. în zilele de 14 aprilie 2004 și 15 aprilie 2004 la prețul mediu de 619 RON/acțiune, respectiv 631 RON/acțiune. Contravaloarea acțiunilor cumpărate a fost 4.131.580.180 ROL, iar contravaloarea netă a acțiunilor vândute a fost de 8.506.855.457 ROL (informare 5697 din 02 aprilie 2005

Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor).

S-a precizat că din materialitatea acțiunilor întreprinse de inculpatul S.R.S.Ș. rezultă, dincolo de orice dubiu, că acesta a cunoscut detaliile „operațiunii" organizate de tranzacționare a acțiunilor simbol RRC în prima zi de listare la bursă, prin conturile controlate de grupul de interese R. reprezentat de inculpatul P.D.C., precum și acțiunile concertate, întreprinse ulterior în vederea controlării evoluției prețurilor acțiunilor cu simbol RRC, operațiuni manipulative care prin lansarea în mod concertat de ordine și efectuarea de tranzacții având ca obiect volume mari de acțiuni cu simbol RRC aflate la dispoziția membrilor grupului au condus la creșterea prețului acestora în mod artificial, cu consecințe grave asupra percepției celorlalți investitori pe piața reglementată.

Divulgarea informației privind termenii și condițiile în care urma să se desfășoare operațiunile de tranzacționare în conturile controlate de grupul R. în prima zi de tranzacționare este o informație cu caracter privilegiat care ar putea influența prețul sau alte aspecte ale operațiunilor cu valori mobiliare ale emitentului ori ale altor persoane afiliate. SC R. SA este o societate deținută public, având obligații speciale privind transparența față de investitorii pe piețele pe care acțiunile acestora se tranzacționează. Vânzarea unei activ important din patrirnoniul societății constând în pachetul semnificativ de 1.600.000.000 acțiuni deținute de R.R. SA (simbol RRC) cu prețul de 116 RON/acțiune constituie un eveniment important care dacă ar fi făcut public ar influența semnificativ prețul sau alte aspecte privind tranzacționarea valorilor mobiliare emise de cele două societăți, informație pe care inculpatul P.D.C. a divulgat-o persoanelor afiliate grupului său de interese.

Inculpatul S.R.S.Ș. a valorificat informațiile primite de la inculpatul P.D.C. anterior primei zile de listare la Bursă în avantajul propriu, participând la data de 07 aprilie 2004, prima zi de listare la Bursă a acțiunilor RRC, prin intermediul SSIF TVM SA la operațiunea concertată, organizată de tranzacționare a acțiunilor cu simbolul RRC. Anterior a întreprins demersuri - astfel cum s-a arătat - pentru a depune sumele corespunzătoare cumpărării unui important volum de acțiuni prin recurgerea de împrumuturi de la societăți de cablu din Constanța, având asociați comuni societăți off- shore, sumele împrumutate fiind creditate pe seama inculpatului S.R.S.Ș. în contul deschis la TVM, la data de 01 aprilie 2004, în condițiile în care contractul de intermediere și cererea de deschidere de cont s-au încheiat la 06 aprilie 2004.

Prin cumpărarea acțiunilor de la S. Limited Cipru și ulterior prin vânzarea la scurt timp, în ședințele din 14 aprilie 2004 și 15 aprilie 2004, în contextul dovedit al existenței operațiunilor manipulative concertate întreprinse de inculpații P.D.C., S.G.P. și H.C.R., Curtea a reținut că inculpatul S.R.S.Ș. a sprijinit grupul infracțional organizat.

Convorbirea telefonică din data de 06 aprilie 2004, orele 08,16 a.m, între inculpatul P.D.C. și inculpatul S.R.S.Ș. astfel cum este redată în nota din 17 ianuarie 2006 certificată conform procesului-verbal din 23 ianuarie 2006, în care inculpatul P.D.C. insistă în vederea depunerii de către acesta a sumelor necesare tranzacțiilor ce urmau a fi executate ziua următoare și îi comunică societatea de intermediere care urma să execute ordinele, SSIF TVM SA precum și adresa sediului, iar inculpatul S.R.S.Ș. îi transmite că va veni din partea lui, L.M. (persoană care a fost formal implicată în procedura de deschidere de cont) a fost considerată ca relevantă în cauză, întrucât detaliile din această convorbire se reflectă în materialitatea acțiunilor întreprinse de inculpat în contextul circumstanțelor factuale dovedite în prezenta cauză.

Inculpatul S.R.S.Ș. a avut interese economice comune cu inculpatul P.D.C. făcând parte din trustul de presă „Z.", deținând împreună calitatea de asociat/administrator în cadrul următoarelor societăți comerciale: Z.T. SRL, O.P.I. SA, A.I. SA, A.M.P. SRL, Editura Z. SRL, E.P. SRL, Z. SRL, A.I. SRL, A.D. SA, fiind totodată în relații strânse de prietenie.

Prin urmare, Curtea, din evaluarea probelor administrate, a constatat că inculpatul S.R.S.Ș. a utilizat la data de 07 aprilie 2004, informația privilegiată privind termenii și condițiile în care urmează să se desfășoare operațiunile de tranzacționare a acțiunilor cu simbolul RRC din data de 07 aprilie 2004, dezvăluită anterior datei de 01 aprilie 2004, de inculpatul P.D.C., a utilizat această informație în avantajul propriu sprijinind totodată prin activitățile sale grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul P.D.C., operațiunile de cumpărare vânzare a acțiunilor cu simbolul RRC subsumându-se scopului grupului infracțional organizat de obținere, în mod ilicit, de importante beneficii financiare, prin influențarea și menținerea unui nivel artificial al prețului de deschidere la data de 07 aprilie 2004 și ulterior, prin operațiuni manipulative privind vânzarea cumpărarea acțiunilor cu simbolul RRC.

Cu privire la încadrarea juridică, instanța de apel a evidențiat, mai întâi, criteriile pe care le-a avut în vedere la determinarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din noul C. pen., subliniind că, pentru a stabili care lege dintre cele succesiv intervenite până la judecarea definitivă a cauzei este mai favorabilă inculpatului, a ținut seama in concreto de pedepsele care ar putea fi aplicate acestuia, ca urmare a individualizării acelor pedepse, în funcție de gravitatea faptelor comise și de periculozitatea autorului lor.

Pornind de la această premisă, apreciind că, pentru fapta de aderare și sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracțional organizat, se impune aplicarea unei pedepse severe și constatând că, pentru acea faptă, legea anterioară prevedea o limită specială minimă de 5 ani închisoare, însă legea nouă stabilește limite (atât cea minimă, cât și cea maximă) mult reduse, instanța de apel a apreciat că, și în

situația unui tratament sancționator mai aspru pentru concursul de infracțiuni, legea penală mai favorabilă inculpatului, în întregul său, este cea nouă.

Astfel, instanța de apel a încadrat juridic faptele reținute în sarcina inculpatului S.R.S.Ș. în infracțiunile de utilizare a informației privilegiate, prev. de art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 10 și 12 C. pen. și art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și respectiv constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., pentru care a pronunțat condamnarea acestuia.

Referitor la prescripția specială a răspunderii penale (al cărei termen ar fi fost împlinit, pentru infracțiunea de utilizare a informației privilegiate), instanța de apel a constatat că aceasta nu operează conform legii penale noi (identificată a fi mai favorabilă inculpatului), în cazul niciuneia dintre cele două infracțiuni anterior menționate.

Astfel, instanța de apel a evidențiat că, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, termenul de prescripție specială a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) raportat la art. 155 alin. (4) din noul C. pen., de 10 ani, însă, la acesta, se adaugă intervalul de timp cuprins între datele de 17 septembrie 2010 și 14 septembrie 2011, perioadă în care cursul prescripției a fost suspendat, potrivit art. 156 din același Cod, din cauza imposibilității continuării procesului penal, întrucât judecata a fost suspendată până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocate de coinculpatul P.D.C.

Decizia instanței de apel (definitivă și executorie) a fost comunicată inculpatului condamnat S.R.S.Ș. la data de 24 noiembrie 2014, iar acesta (încarcerat în Penitenciarul Rahova) a luat cunoștință de ea la data de 02 decembrie 2014, potrivit referatului întocmit de biroul executări penale.

La data de 14 octombrie 2014, condamnatul S.R.S.Ș. a formulat, prin apărătorul său ales, contestație în anulare cu privire la decizia instanței de apel, în susținerea căreia a invocat, inițial, cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (pe motiv că soluția de condamnare a fost pronunțată de instanța respectivă, în pofida probelor de la dosar, care, în opinia sa, dovedeau existența unei cauze de încetare a procesului penal, și anume aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., referitoare la prescripția specială a răspunderii penale). Ulterior, prin memoriul înaintat la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2014 (data poștei), întocmit de același apărător ales, condamnatul contestator a invocat și un al doilea caz de contestație în anulare, și anume acela prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. (pe motiv că instanța de control judiciar ordinar a procedat la audierea sa pur formală, nefiind lăsat să declare tot ceea ce știa și dorea să declare în legătură cu faptele de care era acuzat).

În

vederea judecării contestației în anulare astfel motivate, a fost atașată decizia penală nr. 1156/A din 07 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 30041.01/3/2006*.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de condamnatul contestator și în conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat ca inadmisibilă contestația în anulare dedusă judecății, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art. 426 din același Cod și, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.

În

ceea ce privește cererea întemeiată pe cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că este neîndoielnică îndeplinirea primelor două condiții la care face trimitere textul normativ care reglementează etapa procesuală a admiterii în principiu a contestației în anulare, întrucât introducerea cererii s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut în art. 428 alin. (2) C. proc. pen. (care de altfel permite invocarea acestui caz de contestație oricând), iar motivele relevate în susținerea cazului respectiv se încadrează formal în dispozițiile art. 426 lit. b) din același Cod.

În

schimb, în ceea ce privește capătul de contestație în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este inadmisibil prin însuși faptul nerespectării termenului prevăzut de lege pentru invocarea acestui motiv. Astfel, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., „Contestația în anulare pentru motivele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. (printre care se regăsește și cel prevăzut la lit. h) a acestui text normativ) poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere", or în speța de față, acest caz de contestație în anulare a fost invocat pentru prima dată prin memoriul înaintat la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2014 (data poștei), deși, potrivit referatului întocmit de biroul executări penale cu privire la comunicarea deciziei a căreia anulare se cere, condamnatul a luat cunoștință despre aceasta la data de 02 decembrie 2014, astfel încât fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., invocarea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. nu mai era legal posibilă.

Revenind la cazul de contestație prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare întemeiată pe acesta este la rândul său inadmisibilă din perspectiva celei de-a treia condiții de admisibilitate, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că dovezile existente la dosar nu confirmă incidența acestui motiv de contestație în anulare.

Astfel, cu privire la aspectele invocate în susținerea cazului de contestație în anulare anterior menționat, în sensul că instanța de apel a procedat la condamnarea inculpatului S.R.S.Ș. în pofida existenței unei cauze de încetare a procesului penal, și anume aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. referitoare la intervenția prescripției speciale a răspunderii penale, Curtea a constatat că problema prescripției răspunderii penale

reprezintă o chestiune subsecventă aplicării legii penale mai favorabile, rezolvarea acesteia de către instanța de apel (care s-a și pronunțat, în mod explicit și motivat, asupra ei, în considerentele deciziei sale) fiind consecința modalității în care acea instanță a determinat legea penală mai favorabilă, în mod global, astfel cum a statuat, cu efect general obligatoriu, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014), potrivit căreia dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Or, dispozițiile art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. (identificat a fi mai favorabil inculpatului) coroborate cu cele ale art. 156 alin. (1), (2) din același Cod, prevăd, pentru ambele infracțiuni cu privire la care s-a pronunțat de către instanța de apel hotărârea de condamnare a inculpatului S.R.S.Ș., un termen al prescripției speciale a răspunderii penale de 10 ani, la care se adaugă un interval de aproximativ 1 an (aferent perioadei 17 septembrie 2010 - 14 septembrie 2011), cât cursul termenului respectiv a fost suspendat, întrucât continuarea procesului penal a fost împiedicată, în mod absolut, de o dispoziție legală cu caracter imperativ (art. 303 alin. (6) din vechiul C. proc. pen., abrogat prin art. 111 pct. 1 din Legea nr. 177/2010, publicată în Monitorul Oficial la data de 04 octombrie 2010), judecata fiind suspendată, inclusiv în privința inculpatului S.R.S.Ș., ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, astfel că, raportat la perioada săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia (07 - 20 aprilie 2004), termenul cumulat, de aproximativ 11 ani, nu era împlinit la data pronunțării deciziei contestate (07 octombrie 2014).

Modalitatea în care instanța de apel a determinat legea penală apreciată a fi, în întregul său, mai favorabilă inculpatului nu a putut fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 426 C. proc. pen., astfel că nici împrejurarea subsecventă și interdependentă, a prescripției speciale a răspunderii penale, nu a putut primi o altă soluționare, pe aceeași cale.

În

același timp, în opinia Curții, instanța sesizată cu cererea de contestație în anulare nu a putut exprima, în mod legal, o altă apreciere decât cea definitivă a instanței de apel cu privire la aspectele legate de prescripția specială a răspunderii penale, întrucât calea extraordinară de atac în prezent promovată are doar un efect de retractare (ceea ce presupune, în mod exclusiv, constatarea încălcării unor dispoziții de drept penal procesual), iar nu un efect de reformare (care ar permite identificarea încălcării unor dispoziții de drept penal material, astfel cum jurisprudența națională actuală le consideră pe cele referitoare la prescripția răspunderii penale, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională, spre exemplu, în considerentele Deciziilor nr. 1092/2012 și nr. 511/2013).

Împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București a declarat apel contestatorul condamnat S.R.S.Ș.

Apelul este inadmisibil.

În

urma examinării admisibilității în principiu a contestației, dacă instanța constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestație în anulare, admite în principiu contestația, fixează termen pentru judecarea în fond a contestației și dispune citarea părților interesate pentru acest termen, prin încheiere.

Dacă instanța constată că nu este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestație în anulare, respinge contestația prin decizie, ca inadmisibilă.

Nici încheierea de admitere în, principiu și nici decizia prin care instanța respinge contestația în anulare în urma examinării admisibilității în principiu nu pot fi atacate cu apel, fiind pronunțate de instanța de apel.

În

speță, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestației în anulare, astfel că prin decizie a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul S.R.S.Ș.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac întrucât a fost pronunțată de instanța de apel iar pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen. numai sentințele pot fi atacate cu apel nu și deciziile pronunțate de instanța de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins ca inadmisibil apelul contestatorului condamnat S.R.S.Ș., iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat S.R.S.Ș. împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pânâ la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 22 iunie 2015.