ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 186/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., a solicitat constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. x din 07.07.2008 la BNP E..

Prin încheierea din 14 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Bacău, având ca obiect punerea sub interdicție a numitei A..

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. prin procurator F. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Pe parcursul judecății recursului, prin încheierea din 12 septembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că reclamanta A. a decedat, nefiind indicați moștenitorii. Prin încheierea din 09 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de numita F. ca lipsită de interes. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, prin cererea formulată la 28 septembrie 2016, numita F. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, în cuprinsul cererii fiind arătați moștenitorii defunctei A. însă nu s-au indicat domiciliile acestora. S-a mai reținut că, intimatul B. a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că acesta avea calitatea de curator special al numitei A. și că a revocat mandatul încredințat conform procurii autentificate pentru F., situație în raport cu care instanța a respins cererea de repunere pe rol ca lipsită de interes.

Împotriva încheierii din 09 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, recurenta F. a formulat recurs, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, fără a invoca vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 17 octombrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-reclamantă F. a formulat punct de vedere la raport.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În speță, se constată că reclamanții F., G., H., I. și J. nu au arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., prin raportare la soluția de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea soluției. Astfel, deși a fost exercitată calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a încheierii atacate se invocă aspecte de netemeinicie vizând condițiile în care a trăit defuncta A. și în care a fost făcută numirea curatorului special al acesteia, respectiv a lui B., modalitatea în care a fost revocată procura dată de către defunctă reclamantei F., precum și sesizările făcute de către aceasta din urmă în fața organelor statului, aspecte ce nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atac a recursului. Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenții- reclamanți, prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea încheierii recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanții F., G., H., I. și J. împotriva încheierii din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.