ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 180/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, sub numărul x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Videle, reprezentata legal prin Primar Badanoiu Nicolae a chemat în judecată pârâta Cabinet Individual Avocat A. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.980 RON reprezentând c/v servicii juridice de consultanță, de asistență și reprezentare juridică;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.138 RON reprezentând daune-interese sub forma de dobânzi penalizatoare calculate până la achitarea integrală a debitului, conform Deciziei nr. 16/2016 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Teleorman.

Prin sentința civilă nr. 251 din 16 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Cabinet Individual Avocat A. prin întâmpinare și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În motivarea sentinței, prima instanță a reținut, în esență, că, în raport cu dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. și art. 107 alin. (1) același cod, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Suceava, având în vedere valoarea litigiului și faptul că pârâta are sediul în municipiul Suceava.

Prin sentința civilă nr. 3461 din 12 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Suceava, în dosarul nr. x/2017, au fost admise excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și, în consecință, a fost declinată competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, a fost constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Suceava și Tribunalul Teleorman și a fost sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție cu soluționarea acestuia.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța a reținut în esență că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Teleorman, având în vedere că această instanță a constatat, la primul termen de judecată, prin încheiere interlocutorie, că este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 noiembrie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul dosarului îl constituie pretenții în cuantum de 10.980 RON reprezentând c/v servicii juridice de consultanță, asistență și reprezentare juridică și 1.138 RON reprezentând daune-interese.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică "în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aspect ce relevă faptul că, momentul procesual ce limitează posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică este primul termen la care părțile au fost legal citate.

În speță, astfel cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 251 din 16 mai 2017, Tribunalul Teleorman a constatat, la primul termen de judecată, conform art. 131 C. proc. civ., că este instanța competentă general, material si teritorial să soluționeze cauza, cu indicarea temeiului de drept.

La același termen, instanța a închis dezbaterile pe fondul cauzei, conform art. 394 C. proc. civ., depășind momentul procesual privind verificarea competenței.

Încheierea pronunțată în temeiul art. 131 C. proc. civ. are caracter interlocutoriu.

Înalta Curte constată că, excepția necompetenței teritoriale și excepția necompetenței materiale au fost invocate de Tribunalul Teleorman cu depășirea momentului procesual prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, instanța inițial sesizată a devenit exclusiv competentă să soluționeze cauza, fiind înlăturată competența Judecătoriei Suceava.

În consecință, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2018.