VIJOLI v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

SECȚIA A TREIA

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 18132/04

prezentată de Radu VIJOLI

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (SECȚIA A TREIA), statuând la 3 iunie 2008 în cadrul unei camere formate din

:

Josep Casadevall,

președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier de secție

,

Văzând Cererea sus menționată introdusă la 17 mai 2004,

Văzând hotărârea de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, după cum o permite articolul 29 § 3 din Convenție,

Văzând declarațiile formale de acceptare a unei reglementări amiabile a cauzei.

După ce a deliberat asupra cauzei, emite următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl. Radu Vijoli, este un cetățean român, născut în 1946 și domiciliat în Făgăraș. El este reprezentat în fața Curții de d-na Carmen

Rata

‑

Alexandrescu, avocată din Brașov. Guvernul român («

Guvernul

») a fost reprezentat de agentul său, dl.

Răzvan­Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele din cauză, așa cum au fost prezentate de părți, se pot rezuma după cum urmează.

În 1950, un bun imobiliar care aparținea tatălui reclamantului și situat la numărul 13 din strada Titu Perția în Făgăraș, compus dintr-o construcție și terenul aferent, a fost naționalizat de Stat în baza decretului nr.

92/1950. În 1973, construcția a trecut în patrimoniul cooperativei V. care, la o dată neprecizată, a devenit societatea F.

La 31 iulie 2001, întemeindu-se pe dispozițiile legii nr.

10/2001, reclamantul a adresat o notificare societății F. spre a cere restituirea bunului în litigiu. La 8 august și la 20 noiembrie 2001, societatea a înapoiat notificarea, sub motiv că imobilul în cauză nu intra în domeniul de aplicare al legii nr.

10/2001.

La 22 februarie 2002, reclamantul a sesizat tribunalul județean Brașov printr-o acțiune împotriva societății F. în revendicare a bunului în cauză. Prin sentința din 21 ianuarie 2003, judecătoria Brașov, competentă spre a se pronunța în cauză, a admis acțiunea acestuia. În decursul anului 2003, societatea F. a fuzionat cu societatea V. care a devenit parte în procedură.

Societatea V. a introdus apel contra sentinței din 21 ianuarie 2003 mai sus menționată. Printr-o hotărâre din 10 iunie 2003, tribunalul județean Brașov a respins apelul, sub motiv că naționalizarea fusese ilegală și a ordonat restituirea imobilului. Societatea V. a introdus recurs contra hotărârii. Prin hotărârea definitivă din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis parțial acest recurs. Ea a confirmat ilegalitatea naționalizării dar a apreciat că titlul de proprietate al societății V. era presupus legal și că reclamantul nu ceruse anularea acestuia. Ea a considerat, ca urmare, că societatea V. nu putea fi condamnată la restituirea bunului în litigiu către reclamant.

PLÂNGERI

1.

Invocând articolul 1 din Protocolul nr.

1 la Convenție, reclamantul aprecia că a suferit o atingere a dreptului său la respectarea bunurilor sale, din cauza imposibilității de a obține restituirea imobilului sau o despăgubire.

2.

Citând articolele 6 § 1 raportat la art. 13 din Convenție, el se plângea că nu a beneficiat în dreptul intern de un recurs care i-ar fi permis să obțină restituirea bunului.

ÎN DREPT

La 2 mai 2008, Curtea a primit de la Guvern declarația următoare:

«

Subsemnatul, dl. Răzvan-Horațiu Radu, Agent al Guvernului Român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român se oferă să achite, d-lui Radu Vijoli, în mod gratuit, suma de 33

000 euro (treizeci și trei de mii de euro) în vederea unei reglementări amiabile a cauzei care are drept origine Cererea sus menționată aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb practicată la data plății, și scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții date conform articolului 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În absența acestei plăți în termenul menționat, Guvernul se angajează să achite, începând cu expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente. Această plată va reprezenta reglementarea definitivă a cauzei.

»

La 11 martie 2008, Curtea a primit declarația următoare, semnată de partea reclamantă:

«

Subsemnatul, dl. Radu Vijoli, reclamant, iau notă că guvernul român est dispus să îmi achite, în mod gratuit, suma de 33

000 euro (treizeci și trei de mii euro) în vederea unei reglementări amiabile a cauzei ce are ca origine Cererea sus menționată aflată pe rol la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb practicată la data plății, și scutită de orice taxă eventual practicată. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții date conform articolului 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. Începând cu expirarea termenului menționat și până la plata efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal a Băncii Centrale Europene, la care se adaugă trei procente.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice altă pretenție față de România legat de faptele aflate la originea cererii menționate. Declar cauza definitiv soluționată.

»

Curtea ia act de reglementarea amiabilă la care au ajuns părțile. Ea apreciază că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și protocoalele la aceasta și nu întrevede de altfel nici un motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării Cererii (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție).

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Hotărăște

să radieze Cererea de pe rol.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte