ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1720/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 17 martie 2017, reclamanta ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A. prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 126 RON, reprezentând contravaloare servicii de salubrizare pentru perioada ianuarie 2011 - februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 4826 din 4 octombrie 2017, Judecătoria Giurgiu a respins acțiunea, reținând incidența prescripției.

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

Prin decizia civilă nr. 358/2018 din 12 martie 2018, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4826 din 4 octombrie 2017 a Judecătoriei Giurgiu.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod temeinic și legal prima instanță a invocat și admis excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că debitul invocat de reclamantă în cuprinsul cererii sale este prescris, în raport cu data promovării acțiunii introductive, respectiv 17 martie 2017, sens în care a constatat că s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantei în ceea ce privește solicitarea de a i se achita debitul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A..

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea din 15 octombrie 2018 a suspendat, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecata recursului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. x/2018, referitor la dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin încheierea nr. 18 R din 18 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis excepția necompetenței funcționale a instanței, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului privind recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A., spre repartizare aleatorie unei secții specializate în litigii pentru profesioniști, reținând incidența dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 17 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 655 R din 21 iunie 2019 a admis excepția necompetenței materiale procesuale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și cele ale art. 131 alin. (1) din același cod nu sunt potrivnice secțiunii privind calea de atac a recursului, de unde rezultă că ele sunt aplicabile și pentru instanța de recurs.

Prin Decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că (și) necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Rezultă, așadar, că și necompetența materială procesuală a secției/completului specializat trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, Curtea de Apel prezentând jurisprudența instanței supreme pe acest aspect.

Prin urmare, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a reținut că prin neinvocarea excepției de necompetență materială procesuală la primul termen de judecată în recurs (15 octombrie 2018), secția a III-a a Curții de Apel București a devenit exclusiv competentă a judeca recursul cu care a fost învestită, iar în acel moment oricare altă secție, chiar dacă aceasta ar fi fost competentă potrivit regulilor generale, a pierdut această prerogativă.

Faptul că, la primul termen de judecată în recurs, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă a suspendat, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., judecata recursului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a dosarului nr. x/2018, referitor la dezlegarea unei chestiuni de drept, nu contrazice, ci întărește această concluzie.

Astfel, din moment ce a dispus o măsură precum suspendarea judecății, rezultă implicit că secția a III-a civilă a Curții de Apel București s-a considerat competentă material procesual să judece recursul.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 iulie 2019, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanta S.C. ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT GIURGIU S.A., Înalta Curte constată că pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate de aceasta, potrivit obiectul său de activitate, în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare pentru utilizatori persoane fizice nr. 4703/2010, reclamanta acționând astfel în raportul juridic cu pârâta în calitatea sa de profesionist, cererea de chemare în judecată având ca temei răspunderea civilă contractuală.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul curților de apel funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Art. 223 din Legea nr. 71/2011 stabilește că, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite, iar potrivit dispozițiilor art. 225 secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a C. civ. în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței.

Cum prin Hotărârea de Colegiu nr. 29/2011 a Curții de Apel București, la această instanță s-au înființat complete specializate în litigiile cu profesioniști în cadru secțiilor a V-a civilă și a VI-a civilă, în domeniile: litigii cu profesioniști, insolvență, societăți comerciale, concurență neloială, registrul comerțului, se constată că una dintre aceste două secții este competentă să soluționeze cauza de față, aspect în considerarea căruia, Înalta Curte apreciază, în raport cu obiectul cauzei și față de natura litigiului, că se impune ca aceasta să fie soluționată de o instanță competentă, respectiv secție civilă specializată în litigiile cu profesioniști.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.