ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1680/2019

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal la 29 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a solicitat obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 1.160.260,05 RON, reprezentând plăți nelegale și a sumei de 113.176,32 RON, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la 3 februarie 2016, precum și în continuare până la plata efectivă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din C. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 94/1992 și Legea nr. 215/2001.

Prin încheierea din 17 iunie 2016, Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la 22 iunie 2016, sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 461 din 2 mai 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția prematurității în privința sumelor achitate de reclamantă Asociației B.. și a respins ca premature pretențiile solicitate pârâtului pentru sumele achitate Asociației B.; a respins ca nefondate celelalte pretenții formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva sentinței primei instanțe, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a declarat apel, prin care a solicitat anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Galați.

Prin decizia civilă nr. 55/A din 2 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva sentinței primei instanțe și a obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimatul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare la 10 august 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 85 alin. (3) C. proc. civ., "împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei".

Art. 126 alin. (1) teza a II-a din Statutul profesiei de avocat prevede că avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II.

Așadar, avocatul unei părți din proces face dovada calității sale de reprezentant convențional prin împuternicirea avocațială.

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa împuternicirea avocațială, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că cererea de recurs a fost formulată de recurenta-reclamantă, prin avocat, fără să fie anexată dovada calității de reprezentant convențional a avocatului semnatar al acestei cereri. Totodată, această dovadă nu se află nici la dosarele instanțelor de fond, nefiind astfel incident art. 87 alin. (2) C. proc. civ.

Prin adresa comunicată la 2 iulie 2018, recurentei-reclamante i s-a pus în vedere să depună împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al cererii de recurs, sub sancțiunea anulării acestei cereri .

De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a consemnat că nu sunt îndeplinite cerințele extrinseci impuse de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât semnatarul cererii de recurs nu a depus dovada calității de reprezentant convențional al recurentei-reclamante, raportul fiind comunicat părților la 7 martie 2019.

Având în vedere că nu a fost depusă dovada calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de recurs, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva deciziei instanței de apel.

Referitor la cererea intimatul-pârât A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanța supremă constată că intimatul-pârât nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatului-pârât privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Tecuci împotriva deciziei civile nr. 55/A din 2 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Respinge cererea formulată de intimatul-pârât A. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2019.