ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3971/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 10 martie 2016 de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de către petentul A. cât privește amenda judiciară în cuantum de 500 RON .

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire petentul A., ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 21 R din 16 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Prin Decizia nr. 735/A din data de 26 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 21R din 16 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii din data de 20 septembrie 2017, petentul A. a declarat recurs, solicitând desființarea soluțiilor pronunțate și pronunțarea unei soluții de admitere.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Dispozițiile art. 191 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că împotriva încheierii prin care instanța a stabilit amenda judiciară, cel obligat la amendă "va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia." Alin.(3) prevede că, "În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea", iar alin. (4) dispune:

"Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."

Față de cele ce preced, cererea de reexaminare prevăzută de art. 191 alin. (1) din C. proc. civ. reprezintă o cale de atac specială, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii măsura aplicării amenzii judiciare.

Aspectele privind modul de stabilire a amenzii judiciare nu pot forma obiect de critică prin intermediul altor căi de atac, neexistând un drept de opțiune al părții în această privință.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în fața altui complet al aceleiași instanțe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înțeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ceea ce este esențial din punct de vedere al procesului echitabil este ca partea să poată supune contestația sa unui tribunal independent și imparțial, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a adoptat soluția, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, acest drept putând fi supus unor condiționări de fond și de formă, iar existența uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituție și nici de vreun tratat internațional la care România este parte.

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Așadar, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În speță, petentul A. nu a uzat de calea de atac prevăzută de dispozițiile C. proc. civ., mai sus redate, respectiv cererea de reexaminare formulată împotriva hotărârii prin care a fost stabilită amenda judiciară, ci a exercitat calea de atac a revizuirii și căile de atac ale apelului și recursului.

Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, cu excepția cazului în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, caz în care este prevăzută calea de atac a recursului.

În speță, cererea de revizuire îndreptată împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București, secția a III - a civilă, la data de 10 martie 2016, în dosarul nr. x/2015, a fost întemeiată generic pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că Decizia civilă nr. 735/A din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă.

Petentul A. a declarat recurs și împotriva încheierii de dezbateri din data de 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, ce face parte integrantă din decizia recurată și are același regim juridic în ceea ce privește exercițiul căilor de atac.

Față de considerentele reținute, Decizia civilă nr. 735A din 26 septembrie 2017 și încheierea din 20 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București nu sunt supuse căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de petentul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei civile nr. 735A din data de 26 septembrie 2017 și a încheierii din 20 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM