ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3164/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 29 mai 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, obligarea pârâtei la emiterea răspunsurilor finale la plângea sa, înregistrată la pârâtă sub nr. x/27.04.2017, precum și obligarea pârâtei la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsurilor finale la mai multe plângeri pe care le-a formulat sub multiple numere, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 288 din 27 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile de netimbrare și inadmisibilitate, invocate de pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a admis excepția lipsei unui interes personal, direct și actual, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca lipsită de interes și a respins cererea pentru cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2017, petentul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, lămurirea și completarea Sentinței civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj.

În motivarea cererii, petentul a susținut că dispozitivul hotărârii necesită lămuriri cu privire la care dintre cele două plângeri unice menționate în cererea de chemare în judecată - care a trasat cadrul prezentului litigiu - instanța a reținut că "pârâta a comunicat reclamantului un răspuns" și, pe cale de consecință, a reținut că "acțiunea reclamantului apare ca fiind lipsită de interes'".

De asemenea, în opinia petentului, motivarea hotărârii necesită lămuriri cu privire la fila la care se găsește ceea s-a reținut ca fiind un răspuns, pentru a elimina orice îndoială.

Petentul a arătat că lămurirea argumentației instanței de fond și a legăturii acesteia cu situația de fapt e absolut necesară pentru a se putea face controlul judecătoresc în calea de atac.

A arătat petentul că, odată clarificată situația despre care din cele două plângeri unice e vorba, cealaltă petita a rămas nesoluționată, căci motivarea sentinței a respins cererea prin admiterea lipsei de interes, motivând că "pârâta a comunicat un răspuns", deci doar la una dintre cele două plângeri unice menționate în cererea de chemare în judecată, căci comunicate trebuiau două răspunsuri. Solicită, deci, completarea dispozitivului cu judecarea și a celeilalte petite care nu a fost soluționată.

Prin Hotărârea completare dispozitiv din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, având ca obiect lămurirea și completarea Sentinței civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând în principal admiterea recursului și casarea cu reținere, iar, în subsidiar, cu trimitere spre rejudecare.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanța a omis să motiveze în hotărârea recurată de ce anume a aplicat, în sentință, același regim juridic răspunsului (intermediar) x, în care se menționează "vă vom aduce la cunoștință rezultatul demersurilor noastre" și răspunsului 11424, unde, într-adevăr, se comunică faptul că s-a aplicat o sancțiune contravențională.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 443 și 444 C. proc. civ.

Arată recurentul că instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, respectiv unul dintre cele două menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv a omis să explice de ce a dat aceeași valoare celor două răspunsuri anterior menționate.

În opinia recurentului acest lucru este esențial, existând o diferență clară între cele două situații.

Mai arată recurentul că instanța a omis să ofere lămuriri în hotărârea recurată cu privire la rațiunea pentru care s-a reținut în sentință că în speță s-a comunicat un răspuns, atâta timp cât și reclamantul și pârâta au căzut de acord că nu se contestă un act administrativ, că adresele trimise de pârâtă reprezintă doar adrese intermediare, în vederea unui răspuns final, propriu-zis, iar pârâta notează pe unul dintre răspunsuri "Vă vom aduce la cunoștință rezultatul demersurilor noastre", iar pe celălalt notează că a aplicat o sancțiune prevăzută la un articol care reține fapta de a refuza comunicarea de informații către pârâtă (chestiune procedurală, intermediară), în condițiile în care reclamantul se plânsese de cu totul altceva.

Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității, invocată în cauză, este neîntemeiată, iar recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

"împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă".

Intimata a arătat în susținerea acestei excepții, în esență, faptul că, deși în Sentința civilă nr. 288 din 27 iulie 2017 și în Hotărârea din data de 24 noiembrie 2017 de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 288/2017, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, s-a făcut mențiunea "cu recurs", soluția în dosarul nr. x/2017 ar fi trebuit să fie "definitivă și irevocabilă".

Înalta Curte constată că din dispozițiile legale invocate de către intimată rezultă că este definitivă și irevocabilă soluția pronunțată de instanța de fond asupra contestației formulate, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, împotriva deciziilor emise de autoritatea de supraveghere.

În cauză, însă, calea de atac a fost exercitată împotriva hotărârii prin care a fost soluționată cererea de completare a dispozitivului sentinței pronunțate în soluționarea cauzei, cerere care este admisibilă, fiind aplicabile dispozițiile art. 443 și următoarele C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 446 C. proc. civ.:

"încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac, ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția invocată ca neîntemeiată.

Recurentul a invocat în susținerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a omis să motiveze în hotărârea recurată de ce a acordat același regim juridic răspunsului (intermediar) 12330, în care se menționează "vă vom aduce la cunoștință rezultatul demersurilor noastre" și răspunsului 11424, unde, într-adevăr, se comunică faptul că s-a aplicat o sancțiune contravențională.

De asemenea, recurentul a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, respectiv unul dintre cele două menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv a omis să explice de ce a dat aceeași valoare celor două răspunsuri anterior menționate, în opinia recurentului acest lucru fiind esențial, existând o diferență clară între cele două acte.

Înalta Curte constată însă că din analiza hotărârii recurate rezultă cu evidență faptul că instanța de fond a motivat soluția de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului, având în vedere ambele capete principale ale cererii de chemare în judecată, contrar susținerilor greșite ale recurentului-reclamant din cererea de recurs.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Verificând conținutul hotărârii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, astfel că acest motiv de recurs nu este fondat.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Așa cum se poate observa din considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a prezentat motivele pentru care a înțeles să respingă cererea de lămurire/completare a dispozitivului, formulată de recurentul-reclamant, analizând fiecare dintre aspectele susținute de acesta.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea prezentului recurs, constată că nu sunt întemeiate nici susținerile și criticile înfățișate de recurentul-reclamant subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Soluția instanței de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, acestea neputând conduce la reformarea hotărârii atacate, instanța de fond dând o corectă dezlegare cererii deduse judecății.

Astfel, conform dispozițiilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ.: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

În ceea ce privește cererea formulată de recurentul-reclamant, Curtea de apel a reținut în mod corect că în cuprinsul acesteia reclamantul încearcă să acrediteze ideea că instanța de judecată, în soluționarea acțiunii introductive, nu ar fi observat că s-au formulat petite referitoare la două plângeri distincte, formulate anterior de către reclamant, întrucât în cuprinsul motivării hotărârii pronunțate Curtea s-ar fi referit doar la un singur răspuns.

Analizând cererea de chemare în judecată și petitele acesteia, precum și motivarea hotărârii pronunțate de către instanță, prin care s-a respins acțiunea introductivă, în mod corect Curtea a constatat că instanța a avut în vedere că petentul a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea răspunsului final pentru plângerea înregistrată în 27 aprilie 2014, primul petit, iar, în cel de-al doilea petit, obligarea pârâtei la emiterea răspunsului final pentru o plângere unică, înregistrată sub mai multe numere, primul dintre acestea fiind 11670 din 9 mai 2016.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii Curtea a observat că pârâta a emis, pentru plângerea înregistrată sub numărul 9778 din 27 aprilie 2017, răspunsul depus la dosar, înregistrat sub numărul 0012330 din 26 mai 2017, iar pentru cea de-a doua cerere, cu numere de înregistrare multiple, a transmis reclamantului răspunsul înregistrat sub numărul 0011424 din 17 mai 2017, depus la dosar.

Curtea de apel a mai reținut, în mod corect, că din cuprinsul motivării sentinței rezultă, la pagina 2, parag. 4 de sus, că instanța a avut în vedere cele două înscrisuri emise de către pârâtă, în care sunt prezentate rezultatele investigațiilor efectuate, ambele înscrisuri fiind comunicate reclamantului, precum și faptul că, așa cum rezultă din conținutul considerentelor expuse în hotărârea primei instanțe, s-a apreciat că cele două răspunsuri reprezintă acte administrative emise de către pârâtă în condițiile art. 26 din Legea nr. 677/2001, respectiv decizii emise de către aceasta în soluționarea cererilor formulate de către petent.

Drept urmare, în mod corect a reținut Curtea că nu se poate aprecia că ar fi necesară lămurirea suplimentară a conținutului Sentinței civile nr. 288 din 27 septembrie 2017, rezultând din conținutul concret al acesteia că instanța a avut în vedere cele două cereri formulate de către petent, a analizat ambele cereri menționate în petitele cererii de chemare în judecată, a analizat ambele răspunsuri transmise petentului de către pârâtă și depuse la dosar.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că în acest context cererea de lămurire a dispozitivului apare ca fiind nefondată, fiind respinsă în consecință în mod corect.

În ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului, instanța a procedat în mod corect la respingerea acesteia în considerarea celor expuse anterior, referitoare la faptul că s-a menționat că se respinge cererea de chemare în judecată, iar din considerentele sentinței rezultă cu claritate că instanța a avut în vedere ambele petite formulată de către parte, care au primit o soluție unică.

Înalta Curte constată, totodată, că în realitate reclamantul încercă o reanalizare a cererii sale de chemare în judecată pe calea prevăzută de art. 433 și urm. C. proc. civ.. Față de cadrul limitativ prevăzut într-o cerere de lămurire sau completare dispozitiv, solicitările reclamantului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În raport de cele învederate anterior, Înalta Curte constată că soluția pronunțată nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond este corect și legal motivată și nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității, invocată de intimata Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Hotărârii de completare dispozitiv din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL