ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 19.12.2017, sub nr. x/2017, contestatorul Senatul României a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații Societatea civilă profesională de Executori Judecătorești A. și B., împotriva executării silite efectuate în Dosarul de executare nr. x/2017 al SCPEJ A., solicitând următoarele:

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, O.G. nr. 22/2002 modificată și completată prin Legea nr. 110/2007 și Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Prin Sentința civilă nr. 3088 din 12.04.2018, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă o contestație la executare, prin care, printre altele, contestatorul a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 25.09.2017 în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ. contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, iar, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În aplicarea acestor prevederi, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La termenul din 18 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că îi revine competența de a soluționa capătul 3 de cerere având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546 din 25.09.2017 a Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2016. În ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 4 și 5, a dispus disjungerea acestora și formarea unui nou dosar, care a fost înregistrat sub nr. x/2018. În acest dosar a fost invocată excepția de necompetență materială a instanței.

Prin Decizia nr. 2797 din 18 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța hotărârea sus-menționată, instanța a considerat relevante dispozițiile art. 714 C. proc. civ. care stipulează:, (1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare."

Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. definește instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Așadar, competența materială de soluționare a contestației la executare pentru capetele de cerere 1, 2, 4 și 5 revine instanței de executare, în speță Judecătoriei Sectorului 5 București, iar contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 4546, pronunțată de Curtea de Apel București la data de 25.09.2017, în Dosarul nr. x/2016, este de competența materială a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Nu se poate reține incidența în speță a prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora: "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Judecătoria Sectorului 5 București nu a indicat ipoteza avută în vedere pentru aplicarea art. 99 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât cererea de lămurire a titlului executoriu și cererile privind actele de executare silită nu sunt întemeiate pe un titlu comun și nici nu au aceeași cauză, s-a reținut că prima instanță sesizată a avut în vedere ipoteza în care capetele principale de cerere se află în strânsă legătură.

În ceea ce privește noțiunea de strânsă legătură, s-a considerat că aceasta există ori de câte ori există dependență între soluțiile date capetelor principale de cerere, în sensul că soluția unui capăt principal de cerere ar depinde de soluția dată altui capăt principal sau soluționarea capetelor principale de cerere de instanțe diferite ar prezenta riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii.

Nu există însă strânsă legătură în sensul prevăzut de art. 99 alin. (2) C. proc. civ. atunci când prorogarea de competență, care operează în mod excepțional, ar deveni regulă.

Astfel, există o legătură inerentă între întinderea titlului executoriu ce urmează a fi lămurit și actele de executare silită prin care se calculează creanța determinabilă prevăzută de titlul executoriu, însă soluționarea contestațiilor împotriva executării silite, pe calea prorogării de competență, de instanțele superioare, competente material să lămurească titlul executoriu, ar determina soluționarea, ca regulă, a contestațiilor la executare, nu de către instanța de executare (judecătoria), ci de către instanțele care au pronunțat titlul executoriu (judecătorie, tribunal, curte de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție), ceea ce ar contraveni scopului stabilirii competenței materiale de soluționare a contestației la executare în favoarea instanței de executare (judecătoria, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

De asemenea, strânsa legătură între capetele de cerere trebuie stabilită în concret.

În speță, nu există o astfel de legătură între capetele de cerere, în condițiile în care lămurirea titlului executoriu nu a fost solicitată prin prisma faptului că drepturile salariale aferente perioadei 19.05.2016 - 30.06.2016 nu sunt determinabile, ci nemulțumirea reclamantului a privit modul de calcul al drepturilor salariale de către expertul care a întocmit raportul de expertiză extrajudiciară (prin cererea de chemare în judecată s-a arătat: "Precizăm că raportul de expertiză extrajudiciară a fost întocmit pe baza datelor furnizate de creditorul B. Expertul contabil nu a contactat debitorul Senatul României, în vederea verificării datelor furnizate de B. - dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București").

Față de aceste considerente, reținând că, în speță, nu este incident art. 99 alin. (2) C. proc. civ. a fost admisă excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 4 și 5.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru considerentele ce succed:

Prin contestația la executare dedusă judecății, contestatorul Senatul României, în contradictoriu cu intimații Societatea civilă profesională de Executori Judecătorești A. și B., a solicitat:

În cauză, la data sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență, capătul 3 de cerere, privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 4546/25.09.2017, a fost soluționat prin Decizia nr. 2796/18.06.2018, în Dosarul nr. x/2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Ca atare, Înalta Curte urmează a statua asupra competenței teritoriale de soluționare a capetelor de cerere 1, 2, 4 și 5.

Temeiul juridic care reglementează competența de soluționare a contestației la executare îl reprezintă dispozițiile art. 714 C. proc. civ. care stipulează: "(1) Contestația se introduce la instanța de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului. (3) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competența de soluționare aparține instanței de executare."

Instanța de executare, în accepțiunea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. este "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

În considerarea prevederilor legale evocate anterior, rezultă că instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București, în raza căreia se află sediul debitorului Senatul României (București, Calea 13 septembrie, nr. 1 - 3), este competentă să se pronunțe asupra contestației la executare ce vizează capetele de cerere 1, 2, 4 și 5.

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență a fost generată de modul diferit în care cele două instanțe din conflict au decis în legătură cu aplicarea ipotezei descrise de art. 99 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care instanțele aflate în conflict erau sesizate cu soluționarea tuturor capetelor de cerere.

Or, Înalta Curte reține că, urmare a măsurii disjungerii și soluționării capătului 3 de cerere de petitele 1, 2, 4 și 5, incidența acestei norme nu se mai impune a fi analizată.

În consecință, dând eficiență prevederilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., se constată că, în cauză, competența materială de soluționare a contestației la executare ce privește capetele de cerere 1, 2, 4 și 5, aparține Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN