ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea de

ședință din data de 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

10829/63/2010 a fost admisă cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ competentă cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11

pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 din Decizia

nr. 307/2007, formulată de reclamantul N.D.M. fiind sesizată Curtea de Apel

Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministerului Justiției 399/2007 și art. 4 din Decizia 307/2007. S-a suspendat

cauza.

În motivarea

excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că dispozițiile legale a

căror nelegalitate o invocă contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și a celorlalte

legi aplicabile privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

funcționari publici, funcționari publici cu statut special, creându-i un

prejudiciu ce se regăsește în soluția pronunțată de instanța de fond și pentru

a preveni aplicarea unui act nelegal și de către instanța de recurs, consideră

că excepția este îndreptățită.

A mai arătat că

nelegalitatea constă în aspectul că în dispozițiile Legii 293/2004 și O.G. nr. 64/2006

privind Statutul respectiv salarizarea funcționarilor publici din A.N.P. se

arată că „durata normală a programului de lucru este de 8 ore/zi și 40

ore/săptămână.

A susținut că,

potrivit art. 16, pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În art. 11.pct. 5 din

Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din

decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 se ajunge

la o situație aberantă și nelegală, întrucât reclamantul recurent are un număr

de ore lucrate suplimentar ce reiese din diferența orelor lucrate conform

pontajului și ore lucrătoare din lună, dar aceste ore lucrate suplimentar sunt

transformate în zile lucrate suplimentar, astfel că, dintr-o tură de 12 ore sau

un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar

fracțiunile de zile rezultate lucrate suplimentar se neglijează.

A apreciat că

organele administrative nu pot adăuga la lege, prin dispoziții abuzive. A mai

susținut reclamantul că trebuie plătit cu sporurile legale și nu transformate

ilegal în zile lucrate suplimentar cu fracțiuni ce se neglijează sau fără

aplicarea sporurilor de 100% pentru orele din zilele de repaus săptămânal sau

libere legal.

Paratul Penitenciarul

Craiova a depus întâmpinare prin care a arătat că excepția de nelegalitate

invocată este inadmisibilă având în vedere că prin modificările aduse Legii nr.

262/2007 obiectul excepției de nelegalitate a fost restrâns numai la actele

administrative individuale, fiind excluse actele cu caracter normativ; de

asemenea a susținut că reclamantul nu justifică un interes în invocarea

excepției de nelegalitate.

Pe fond, a solicitat

respingerea excepției ca nefondată.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 743/54/2012.

Pârâta A.N.P. a depus

la dosar întâmpinare la excepția de nelegalitate solicitând respingerea ca

inadmisibilă deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, vizând acte administrative cu caracter normativ.

De asemenea, a mai

susținut pârâta că verificarea legalității unui act administrativ unilateral

individual pe calea excepției de nelegalitate poate fi făcută oricând (deci

este imprescriptibilă) în cadrul unui proces ce se desfășoară în fața unei

instanțe judiciare, dar numai în perioada de valabilitate a actului formativ în

baza căruia a fost emis.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin

sentința

nr.

561 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal,

s-a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 din decizia Directorului General

al A.N.P. nr. 307/2007.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate invocată de pârâta A.N.P., că este neîntemeiată.

A considerat

judecătorul fondului că evoluția în timp a actualei legi a contenciosului

administrativ și însăși terminologia uzitată în textele ce reglementează

excepția de nelegalitate impun interpretarea art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 în sensul admisibilității excepției de nelegalitate pentru ambele

categorii de acte administrative unilaterale, astfel încât acest mijloc de

apărare să nu fie aplicat restrictiv, deturnat de la scopul pentru care a fost

instituit de legiuitor.

A mai reținut curtea

de apel ca neîntemeiată și susținerea pârâtului A.N.P. potrivit cu care

verificarea legalității unui act administrativ unilateral individual pe calea

excepției de nelegalitate poate fi făcută numai în perioada de valabilitate a

actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce

efecte în privința legalității actului, ci cu privire la momentul până la care

acesta produce efecte juridice.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate, a apreciat instanța că, verificând

concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță

juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, reiese că Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 conține chiar normele metodologice de

aplicare a ordonanței privind salarizarea funcționarilor publici din A.N.P.,

norme al căror scop îl reprezintă expunerea în concret a modului în care se

realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

S-a mai arătat in

considerentele sentinței atacate că este nefondată susținerea reclamantului

potrivit căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din

întreg conținutul art. 45, legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp nu

doar ora ci și ziua, săptămâna și respectiv luna, statuând că „ Durata normală

a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.”(alin.

(1) art. 45) iar „orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor

din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru

primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din

salariul de bază pentru orele următoare”.

Totodată a reținut că

indicând la pct. 11.5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 modul

concret de calcul al orelor și respectiv zilelor lucrate suplimentar, nu

înseamnă că a adăugat la lege ci a detaliat, a dezvoltat conținutul noțiunilor

de ore/zile lucrate suplimentar utilizate în cuprinsul prevederilor legii,

organizând practic executarea acestora, în limitele stabilite de art. 108 alin.

(2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 și nici mențiunea

de la pct. 11.5 lit. c) a aceluiași ordin (neglijarea fracțiilor rezultate) nu

este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul prevederilor legii.

În fine,

Curtea de Apel a apreciat că

actele emise pe baza și în executarea unor alte acte

normative nu trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor

acestora din urmă ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în

executare a acestora, urmărind însă scopul și spiritul legii, in speță fiind

reglementată situația specială a „lucrului în ture”.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul N.D.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a art. 4 din decizia Directorului

General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale venind in contradicție și adăugând

la lege, in speță O.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2004.

Astfel, a apreciat

recurentul reclamant că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile

legale întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar legii.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs.

Intimații-pârâți A.N.P.

și Penitenciarul Craiova au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, punctul 11.5

din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture,

orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului

lunar, se vor plăti:

a) Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună= ore lucrate suplimentar.

b) Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

c) Primele 2 ore din fiecare

zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența

până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de

zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.

De asemenea, art. 4 din

decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a directorului general al Administrației Penitenciarelor

prevede la alin. 3 și 4 modul de calcul al orelor suplimentare, astfel:

- alin. (3): În cazul

lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se calculează:

Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

- alin. (4): Primele 2

ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul

de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile se neglijează.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru orele prestate

de acești funcționari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele

de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează,

sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici din A.N.P.

În conformitate cu forma

în vigoare a acestor din urmă dispoziții, durata normală a timpului de lucru este,

de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

Actul normativ mai prevede

că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate

suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore și respectiv

cu 100% din salariul de bază orele următoare și orele lucrate în zilele de repaus,

săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.

Legea nr. 293/2004 instituie

și o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual și în mod excepțional,

360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile

bugetare aprobate.

Așadar, dispozițiile cuprinse

în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare necompensate

cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare,

fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu.

Contrar acestor prevederi

legale, prin dispozițiile contestate din cele două acte administrative emise în

baza și în aplicarea actelor normative cu forță superioară, modalitatea de calcul

a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată

suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracțiunilor

de zile.

Aplicând acest mod de

calcul se ajunge la situația în care funcționarii publici din sistemul administrației

penitenciare sunt privați de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare

efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracțiune mai mică de o zi lucrată suplimentar.

În raport de cele expuse,

Înalta Curte reține că excepția invocată de reclamant este întemeiată, normele contestate

adăugând la lege și stabilind un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru

orele lucrate suplimentar, motiv pentru care va constata nelegalitatea dispozițiilor

art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și respectiv

art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de N.D.M. împotriva sentinței nr. 561 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamant

și constată nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate

prin

Ordinul

Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din

decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie

2013.