ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 306/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 10829/63/2010 a fost admisă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 din Decizia nr. 307/2007, formulată de reclamantul N.D.M. fiind sesizată Curtea de Apel Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției 399/2007 și art. 4 din Decizia 307/2007. S-a suspendat cauza.

În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că dispozițiile legale a căror nelegalitate o invocă contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și a celorlalte legi aplicabile privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, funcționari publici, funcționari publici cu statut special, creându-i un prejudiciu ce se regăsește în soluția pronunțată de instanța de fond și pentru a preveni aplicarea unui act nelegal și de către instanța de recurs, consideră că excepția este îndreptățită. A mai arătat că nelegalitatea constă în aspectul că în dispozițiile Legii 293/2004 și O.G. nr. 64/2006 privind Statutul respectiv salarizarea funcționarilor publici din A.N.P. se arată că „durata normală a programului de lucru este de 8 ore/zi și 40 ore/săptămână.

A susținut că, potrivit art. 16, pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare. În art. 11.pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia Directorului General al A.N.P.

nr. 307 din 25 ianuarie 2007 se ajunge la o situație aberantă și nelegală, întrucât reclamantul recurent are un număr de ore lucrate suplimentar ce reiese din diferența orelor lucrate conform pontajului și ore lucrătoare din lună, dar aceste ore lucrate suplimentar sunt transformate în zile lucrate suplimentar, astfel că, dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiunile de zile rezultate lucrate suplimentar se neglijează. A apreciat că organele administrative nu pot adăuga la lege, prin dispoziții abuzive. A mai susținut reclamantul că trebuie plătit cu sporurile legale și nu transformate ilegal în zile lucrate suplimentar cu fracțiuni ce se neglijează sau fără aplicarea sporurilor de 100% pentru orele din zilele de repaus săptămânal sau libere legal.

Paratul Penitenciarul Craiova a depus întâmpinare prin care a arătat că excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă având în vedere că prin modificările aduse Legii nr. 262/2007 obiectul excepției de nelegalitate a fost restrâns numai la actele administrative individuale, fiind excluse actele cu caracter normativ; de asemenea a susținut că reclamantul nu justifică un interes în invocarea excepției de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea excepției ca nefondată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 743/54/2012. Pârâta A.N.P. a depus la dosar întâmpinare la excepția de nelegalitate solicitând respingerea ca inadmisibilă deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând acte administrative cu caracter normativ.

De asemenea, a mai susținut pârâta că verificarea legalității unui act administrativ unilateral individual pe calea excepției de nelegalitate poate fi făcută oricând (deci este imprescriptibilă) în cadrul unui proces ce se desfășoară în fața unei instanțe judiciare, dar numai în perioada de valabilitate a actului formativ în baza căruia a fost emis. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 561 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de pârâta A.N.P., că este neîntemeiată.

A considerat judecătorul fondului că evoluția în timp a actualei legi a contenciosului administrativ și însăși terminologia uzitată în textele ce reglementează excepția de nelegalitate impun interpretarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul admisibilității excepției de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, astfel încât acest mijloc de apărare să nu fie aplicat restrictiv, deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor. A mai reținut curtea de apel ca neîntemeiată și susținerea pârâtului A.N.P. potrivit cu care verificarea legalității unui act administrativ unilateral individual pe calea excepției de nelegalitate poate fi făcută numai în perioada de valabilitate a actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce efecte în privința legalității actului, ci cu privire la momentul până la care acesta produce efecte juridice.

În ceea ce privește fondul excepției de nelegalitate, a apreciat instanța că, verificând concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, reiese că Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 conține chiar normele metodologice de aplicare a ordonanței privind salarizarea funcționarilor publici din A.N.P., norme al căror scop îl reprezintă expunerea în concret a modului în care se realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

S-a mai arătat in considerentele sentinței atacate că este nefondată susținerea reclamantului potrivit căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din întreg conținutul art. 45, legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua, săptămâna și respectiv luna, statuând că „ Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.”(alin. (1) art. 45) iar „orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare”.

Totodată a reținut că indicând la pct. 11.5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 modul concret de calcul al orelor și respectiv zilelor lucrate suplimentar, nu înseamnă că a adăugat la lege ci a detaliat, a dezvoltat conținutul noțiunilor de ore/zile lucrate suplimentar utilizate în cuprinsul prevederilor legii, organizând practic executarea acestora, în limitele stabilite de art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 și nici mențiunea de la pct. 11.5 lit. c) a aceluiași ordin (neglijarea fracțiilor rezultate) nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul prevederilor legii.

În fine, Curtea de Apel a apreciat că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din urmă ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a acestora, urmărind însă scopul și spiritul legii, in speță fiind reglementată situația specială a „lucrului în ture”. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul N.D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a art. 4 din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale venind in contradicție și adăugând la lege, in speță O.G.

nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2004. Astfel, a apreciat recurentul reclamant că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar legii. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs. Intimații-pârâți A.N.P. și Penitenciarul Craiova au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, punctul 11.5 din normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti: a) Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună= ore lucrate suplimentar. b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar. c) Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.

De asemenea, art. 4 din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a directorului general al Administrației Penitenciarelor prevede la alin. 3 și 4 modul de calcul al orelor suplimentare, astfel: - alin. (3): În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează: Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar. - alin. (4): Primele 2 ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează.

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru orele prestate de acești funcționari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P. În conformitate cu forma în vigoare a acestor din urmă dispoziții, durata normală a timpului de lucru este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Actul normativ mai prevede că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore și respectiv cu 100% din salariul de bază orele următoare și orele lucrate în zilele de repaus, săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.

Legea nr. 293/2004 instituie și o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual și în mod excepțional, 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate. Așadar, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare necompensate cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la orele suplimentare, fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu. Contrar acestor prevederi legale, prin dispozițiile contestate din cele două acte administrative emise în baza și în aplicarea actelor normative cu forță superioară, modalitatea de calcul a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracțiunilor de zile.

Aplicând acest mod de calcul se ajunge la situația în care funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare sunt privați de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracțiune mai mică de o zi lucrată suplimentar. În raport de cele expuse, Înalta Curte reține că excepția invocată de reclamant este întemeiată, normele contestate adăugând la lege și stabilind un alt regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele lucrate suplimentar, motiv pentru care va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și respectiv art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.D.M. împotriva sentinței nr. 561 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamant și constată nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2013.