ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2018

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 08 octombrie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, următoarele: - anularea Deciziei nr. 818/02.08.2013 de eliberare din funcția publică inspector vamal, grad profesional principal; - reintegrarea funcționarului public pe funcția publică deținută anterior sau pe o funcție similară sau asimilată în cadrul noii structuri; - plata către intimată a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat în exercitarea funcției publice; - plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului. Prin cererea formulată la data de 16 aprilie 2014, reclamantul A. a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrative reprezentate de Ordinul nr. 1104/01.08.2013, Ordinul nr. 1112/01.08.2013 și Ordinul nr. 2133/09.08.2013, emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2014, prima instanță a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Președinte. 1.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 351/CA din 20 mai 2015, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: (i) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală; (ii) a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 1104/01.08.2013, nr. 1112/01.08.2013 și nr. 2133/09.08.2013, emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală; (iii) a respins acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Președinte. 1.

Cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 351/CA din 20 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 1.

Suspendarea judecării cauzei Prin încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reprezentantul recurentului și, în consecință, a suspendat judecarea cauzei în baza articolului 413 punctul 1 din Noul C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, având ca obiect anularea parțială a H.G.R. nr. 520/2013, respectiv cu privire la dispozițiile art. 9, 10 și 14. 1.

Cererea de recurs formulată împotriva încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2015 Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare facultativă a judecării cauzei. În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 413 C. proc. civ., soluționarea prezentei cauze nu depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, respectiv de soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea parțială a H.G.R. nr. 520/2013, cu privire la prevederile art. 9, 10 și 14. Arată recurenta că instanța trebuie să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății, ori soluționarea litigiilor privind funcționarii publici se soluționează cu celeritate. Recurenta solicită, în considerarea celor de mai sus și raportat la natura litigiului, admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare facultativă a judecării cauzei. 2. Procedura de soluționare a recursului 2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu. Alte aspecte relevante reținute în raport sunt următoarele: - cauza ce formează obiectul dosarului de fond a fost repusă pe rol în urma cererii adresate de către reclamantul A. la data de 29.01.2017; - prin Decizia nr. 727/2017 - R din data de 30 martie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Președinte, împotriva sentinței civile nr. 351/CA din 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; - a casat în parte sentința recurată și, rejudecând fondul, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj Napoca; - a anulat Decizia nr. 816/02.08.2013, de eliberare a reclamantului din funcția publică de inspector vamal grad profesional principal; - a dispus reintegrarea reclamantului - funcționar public pe o funcție publică similară sau asimilată în cadrul noii structuri; - a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în exercitarea funcției publice, începând cu data eliberării din funcție până la momentul reintegrării; - a respins restul pretențiilor; - a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate; - fără cheltuieli de judecată. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 09 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză. 2.2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză: Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recursul declarat a rămas fără obiect, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin încheierea recurată, pronunțată la data de 18.11.2015, s-a dispus suspendarea judecării cauzei care face obiectul dosarului nr. x, în baza art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. În dosarul nr. x, cauza a fost repusă pe rol în urma cererii adresate de către reclamantul A. la data de 29.01.2017, iar, prin Decizia nr. 727/2017 - R din data de 30 martie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 351/CA din 20.05.2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat decizia contestată și a dispus reintegrarea reclamantului - funcționar public - pe o funcție publică similară sau asimilată în cadrul noii structuri, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu toate celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în exercitarea funcției publice, începând cu data eliberării din funcție până la momentul reintegrării. Având în vedere faptul că finalitatea urmărită de recurenta-pârâtă prin declararea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei, și anume continuarea judecății în recurs, a fost deja atinsă prin admiterea de către Curtea de Apel Oradea a cererii de repunere a cauzei pe rol și ulterior prin soluționarea recursului, Înalta Curte constată că în privința cererii de recurs care face obiectul prezentului dosar nu mai este întrunită una dintre condițiile de exercițiu ale oricărui act de procedură, condiții care trebuie îndeplinite atât la momentul introducerii cererii, cât și pe toată durata soluționării sale. Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită excepția rămânerii fără obiect a recursului și, în consecință, să respingă recursul ca rămas fără obiect. Sancțiunea lipsei de obiect este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs, neputând fi respinsă cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile. În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca rămas fără obiect, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.