ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" Focșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea Raportului de control nr. x/19.06.2014 emis de pârât, în ceea ce privește măsurile aferente prezentate în cadrul Capitolului Concluzii, și anularea Capitolului Constatări din cadrul acestuia.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2539 din 9 octombrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reținând, în esență, că raportul de control atacat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Spitalul Județean de Urgență "Sf. Pantelimon" Focșani, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, contrar celor reținute de prima instanță, că raportul de control atacat reprezintă un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii. În opinia recurentul, actul atacat produce efecte juridice în măsura în care, prin acesta, s-au impus măsuri concrete pentru remedierea, în maxim 5 zile, a normelor juridice ce se presupune că au fost încălcate de către unitatrea sanitară. Recurentul a mai arătat că în măsura în care se va aprecia că raportul contestat nu reprezintă un act administrativ de sine stătător, acesta poate fi calificat ca fiind un act premergător emiterii actului administrativ, contrar celor reținute de prima instanță care nu a indicat o justificare. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind anularea Raportului de control nr. x/19.06.2014, emis de pârât, în ceea ce privește măsurile aferente prezentate în cadrul Capitolului Concluzii, și anularea Capitolului Constatări din cadrul acestuia. Prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunea este inadmisibilă, reținând că raportul de control atacat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004. Această soluție este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 "actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". În acord cu hotărârea primei instanțe, care este pusă la adăpost de orice critică, Înalta Curte reține că raportul de control atacat, ce conține constatările echipei de control din cadrul autorității intimate, nu și măsuri în consecință, reprezintă doar o operațiune premergătoare unui prezumtiv act administrativ, neavând astfel caracter de act administrativ. Astfel, prin actul atacat se constată o anumită situație de fapt în urma controlului privind verificarea aspectelor menționate în nota Serviciului juridic și contencios nr. 29598/14.05.2014, verificarea existenței de plăți restante și a arieratelor la data controlului, verificarea încadrării angajamentelor legale în bugetul aprobat pe anii 2013 și până la data controlului, precum și alte aspecte considerate relevante de către comisia de control, inclusiv împrejurări calificate ca abateri de la legalitate, în cadrul activității desfășurate de recurent pe o perioadă dată. Totodată, se indică persoanele responsabile pentru diferitele ipoteze observate, se formulează concluzii, propuneri și se fixează un termen în care măsurile propuse să fie aduse la îndeplinire. Așadar, autoritatea intimată, prin actul contestat, nu a impus măsuri pentru intrarea în legalitate, nu a stabilit o sancțiune în cazul neintrării în legalitate și nici dreptul părții de a contesta acest act (drept recunoscut în cazul actului administrativ, dat fiind caracterul executoriu în mod direct al acestuia). Prin urmare, raportul de control contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este emis în executarea legii ori în organizarea executării în concret a legii, nu produce efecte juridice proprii, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, și nu poate fi pus în executare, neavând în sine forță executorie. De asemenea, contrar afirmațiilor recurentului, instanța de control judiciar observă că judecătorul fondului a precizat că raportul de control nu constituie decât un act premergător actului administrativ propriu-zis, făcând trimitere la prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în cazul învestirii cu acțiunea formulată împotriva actului administrativ partea poate contesta și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului (inclusiv raportul de control atacat în prezenta cauză), instanța fiind ținută să se pronunțe în condițiile textului de lege sus-menționat. În concluzie, se reține că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.