ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2019

HOTĂRÂRE

19.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 585/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 5 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 4,73 ha teren înscrisă în titlul de proprietate nr. x/1994, situată pe raza comunei Horodniceni, județul Suceava, prin formarea și atribuirea loturilor în natură, potrivit cotelor cuvenite fiecăreia dintre părți, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 6 noiembrie 2017, pârâții C., D., F., G. și H. au depus întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională, pârâții C., D., F., G. și H. au învestit instanța cu mai multe capete de cerere: tăgada paternității numiților I. și F.; stabilirea paternității pe cale judecătorească privind pe numiții I., J. și F.; stabilirea rudeniei pârâților C., D., G. și H., în calitate de nepoți de frați predecedați cu reclamanta; stabilirea că sunt copiii legitimi ai lui K., respectiv nepoții, și că au calitate de moștenitori legali ai defunctului K. reclamanta A. și pârâții F., C., D., F., G. și H.

De asemenea, au solicitat modificarea titlurilor de proprietate nr. x din data de 8 mai 1996 și nr. 1127 din data de 6 decembrie 1994, anularea certificatului de moștenitor nr. x/1982 și completarea acestuia, anularea în parte a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 760/1983 și completarea acestuia, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Fălticeni a disjuns cererea reconvențională și a trimis cererea la procedura prealabilă, cu formarea unui nou dosar având ca obiect "tăgadă paternitate, recunoaștere paternitate, modificare titlu proprietate și anulare certificat moștenitor".

Cererea a fost înregistrată la data de 2 februarie 2018 la Judecătoria Fălticeni sub nr. x/2018, reclamanți fiind C., D., F., G. și H., pârâtă fiind A..

La data de 25 mai 2018, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare a acțiunii, prin care au invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Fălticeni, susținând că soluționarea pricinii este de competența instanței de la domiciliul pârâtei A., care este în municipiul București, str. x.

Prin urmare, au apreciat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece litigiul și au solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

La termenul de judecată din data de 29 mai 2018, în raport de solicitarea formulată de avocatului reclamanților, Judecătoria Fălticeni a dispus citarea în cauză, în calitate de reclamanți, a numiților E. și B.

Prin Sentința civilă nr. 1341 din data de 27 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Fălticeni a disjuns capetele de cerere având ca obiect modificare titlu de proprietate, anulare certificat moștenitor și ieșire din indiviziune de capetele de cerere privind tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie, cu formarea unui alt dosar.

A admis excepția de necompetență teritorială de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect "tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie" și a declinat competența soluționării cauzei formulate de reclamanții B., E., C., D., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a dispune declinarea competenței de soluționare a pricinii, Judecătoria Fălticeni a reținut că domiciliul pârâtei A. este în municipiul București, str. x, sector 6 și a dat eficiență dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 2 noiembrie 2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus rectificarea citativului în sensul că reclamanții B. și E. sunt scoși din cauză.

Totodată, a pus în vedere reclamanților să precizeze în scris, indicând temeiul în fapt și în drept pentru fiecare persoană pentru care se solicită stabilirea paternității, față de cine se solicită să se stabilească paternitatea și în contradictoriu cu cine înțeleg să se judece.

În ședința din data de 22 februarie 2019, instanța a reținut că, față de cadrul procesual indicat la acel moment, se impune verificarea competenței și, în temeiul art. 123 C. proc. civ., a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Prin Sentința civilă nr. 1283 din data de 22 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., L., F., G. și H. în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Judecătoriei Fălticeni, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că cererea de tăgadă paternitate și stabilire paternitate a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni ca reconvențională, și deci ca o cerere incidentală, în Dosarul nr. x/2017, fapt pentru care, chiar și în situația disjungerii acesteia și a formării unui nou dosar, în temeiul art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Fălticeni este instanța care a rămas competentă, din punct de vedere teritorial, să soluționeze Dosarul nr. x/2018, nou format, chiar dacă acest dosar ar fi de competența teritorială a altei instanțe, astfel cum arată teza finală a art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține că Judecătoria Fălticeni și Judecătoria Sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, iar conflictul negativ de competență a fost generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de competență aplicabilă în speță, Judecătoria Fălticeni făcând aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 6 București a dat eficiență dispozițiilor art. 123 alin. (1) din același cod.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod (cereri în materia insolvenței sau concordatului preventiv, care sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul).

Astfel, dispozițiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă să soluționeze o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale sunt imperative și se aplică prin derogare de la normele generale de competență materială sau teritorială.

În speță, reclamanții din prezentul litigiu au formulat cerere reconvențională în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017, cerere care a fost disjunsă, prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, formându-se un nou dosar, respectiv Dosarul nr. x/2008.

Ulterior, instanța învestită cu soluționarea cererii reconvenționale a disjuns capetele de cerere având ca obiect modificare titlu de proprietate, anulare certificat moștenitor și ieșire din indiviziune de capetele de cerere cu privire la a căror competență de soluționare s-a ivit prezentul conflict (tăgadă paternitate, stabilire paternitate, stabilire rudenie), cu formarea unui alt dosar.

Prin urmare, reclamanții au învestit Judecătoria Fălticeni cu soluționarea capetelor de cerere asupra cărora poartă conflictul negativ de competență prin formularea cererii reconvenționale în Dosarul nr. x/2017.

Cererea reconvențională reprezintă, potrivit art. 30 alin. (6) C. proc. civ., o cerere incidentală.

Caracterul său de cerere incidentală atrage aplicabilitatea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că se judecă de către instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă cererea reconvențională ar fi fost de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, în ipoteza în care ar fi fost promovată pe calea unui proces separat ca o cerere principală.

Prorogarea legală de competență produce efecte pe tot parcursul procesului, indiferent dacă cererea principală și cererea reconvențională se soluționează concomitent ori se procedează la disjungerea cererii reconvenționale și formarea unui nou dosar, art. 123 alin. (1) nefăcând distincție între diferitele situații de soluționare a cererii reconvenționale în raport cu cererea principală și nici nu este prevăzută în mod expres o normă derogatorie de la această regulă pentru ipoteza disjungerii cererii reconvenționale, astfel încât, în acest ultim caz, art. 123 alin. (1) este aplicabil.

De asemenea, prin judecarea sa separată, cererea reconvențională păstrează caracterul incidental în raport cu cererea principală, dobândit prin formularea în condițiile art. 209 C. proc. civ., neputând fi considerată o cerere introductivă de instanță, în sensul art. 30 alin. (3) C. proc. civ. O derogare de la această regulă ar fi trebuit prevăzută în mod expres de către legiuitor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Din această perspectivă, verificarea competenței instanței sesizate de către reclamant, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., poate viza doar cererea principală, nu și cererile accesorii și incidentale, în privința cărora este aplicabil art. 123 alin. (1) din același cod.

Astfel, din moment ce Judecătoria Fălticeni a apreciat că este competentă a soluționa cererea principală, a rămas învestită și cu soluționarea cererii reconvenționale, fără a fi posibilă verificarea distinctă a competenței de soluționare a acestei cereri incidentale.

Prin urmare, în cauză, judecarea cererii reconvenționale este de competența instanței competente să soluționeze cererea principală, respectiv Judecătoria Fălticeni, întrucât operează prorogarea legală de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni.