ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 871/2018

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Filiala Iași a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Institutul Regional de Oncologie Iași, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâților să asigure reclamantei tratamentul cu vaccinul BCG recomandat bolii "tumoare malignă vezică urinară compensat 100%" obligarea pârâtei CAS Filiala Iași de a deconta suma de 3.600 RON achitată pentru factura de achiziție a vaccinului BCG - 5 bucăți, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 49/2017 din 9 martie 2017 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Filiala Iași a C.N.A.S. și Institutul Regional de Oncologie Iași și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 49/2017 din 9 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs criticând hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă critică aspectul reținut de către prima instanță, potrivit căruia politica de sănătate a Statului Român trebuie să țină cont de o serie de factori, printre care și acela financiar, care nu poate fi ignorat, apreciind că această argumentare îi încalcă dreptul la viață, apărat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, critică argumentele instanței de fond că actul medical prin care medicul specialist i-a recomandat folosirea vaccinului BCG nu se coroborează cu alte probatorii administrate și că înscrisurile medicale atașate cererii nu au convins instanța asupra eficienței vaccinului. Recurenta-reclamantă mai arată că a cumpărat din străinătate vaccinul, dar din cauza vremii calde și a transporului necorespunzător, eficiența acestuia a avut de suferit. Mai susține că motivarea primei instanțe este contradictorie, deoarece deși a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Filialei Iași a CNAS, a reținut că CNAS este autoritatea care gestionează sistemul asigurărilor sociale de sănătate și această autoritate este cea căreia îi revine obligația de a aduce la îndeplinire orice solicitare de asigurare a tratamentului medical necesar fără contribuție.

Apărările intimaților 4.1 Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului. Susține că nu se poate impune includerea unui medicament în lista pozitivă, fără parcurgerea procedurii legale de includere și nici obligarea finanțării unor medicamente neincluse în listă sau care sunt în analiză conform procedurii de includere în listă, atât timp cât Directiva nr. 89/105 CEE sancționează statul pentru depășirea termenelor de emitere a deciziei și nu obligă, în situația depășirii acestor termene, la includerea automată în listă. Consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a unei cereri de ordonanță președințială, nefiind îndeplinită condiția aparenței dreptului. Invocă jurisprudența instanțelor în cauze similare, arătând că potrivit art. 231 și art. 232 din Legea nr. 95/2006, asigurații beneficiază de medicamente pe bază de prescripție medicală, pentru medicamentele cuprinse în lista elaborată de Ministerul Sănătății și CNAS și aprobată prin Hotărâre de Guvern, or, medicamentul în discuție nu figurează pe lista anexă corespunzătoare la H.G. nr. 720/2008. De asemenea, susține că situația din speță este diferită de cauza CEDO Panaitescu c. României, unde reclamantului i-a fost recunoscut în mod irevocabil dreptul de a beneficia de tratament gratuit, ceea ce nu este cazul reclamantei din prezentul dosar. 4.2 Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care invocă nulitatea recursului formulat de reclamantă, având în vedere că această cale de atac nu a fost timbrată, precum și pentru faptul că recurenta-reclamantă nu a dezvoltat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect instanța de fond a apreciat că, în vederea asigurării tratamentului medical gratuit solicitat, se impune ca acel tratament să fie inclus în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, iar pentru aceasta se impune ca solicitantul să depună la autoritatea competentă - Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale - o documentație de specialitate, pentru a fi supusă analizei. 4.3 Intimatul-pârât Institutul Regional de Oncologie Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temenică și legală a sentinței recurate. Arată că lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații, în regim de compensare, este aprobată prin H.G. nr. 720/2008, însă vaccinul BCG-TICE nu este prevăzut în lista medicamentelor decontate. De asemenea, arată că nu are calitate procesual pasivă în cauză, dat fiind faptul că medicamentul în discuție nefiind prevăzut în lista medicamentelor decontate, acesta nu poate fi asigurat și decontat de către spital. În ceea ce privește ordonanța președințială formulată, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, respectiv aparența în drept, iar pe de altă parte, prin această procedură nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond. II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. De asemenea, prin aceeași încheiere s-a apreciat a fi neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Guvernul României. 2. Cu privire la fondul recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în limita criticilor formulate de recurenta-reclamantă, ținând cont, totodată, de apărările invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere formulată pe calea ordonanței președințiale, prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâților să îi asigure tratamentul cu vaccinul BCG recomandat bolii "tumoare malignă vezică urinară compensat 100%", precum și obligarea pârâtei CAS Filiala Iași să-i deconteze suma de 3.600 RON achitată pentru factura de achiziție a vaccinului BCG - 5 bucăți. Instanța de fond a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive în privința pârâților Filiala Iași a CNAS și Institutul Regional de Oncologie Iași și a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive față de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Pe fond, prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, reținând că, deși este îndeplinită condiția urgenței demersului judiciar al reclamantei, condiția vremelniciei măsurii ce se solicită a fi luată, nu este îndeplinită. În ceea ce privește admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că întrucât reclamanta a solicitat obligarea pârâților la luarea unei măsuri, în speță au aplicabilitate dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind completarea dispozițiilor acestei legi cu prevederile C. civ. și ale C. proc. civ., astfel că dispozițiile art. 997 din C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, cu atât mai mult cu cât nici nu există vreo reglementare expresă care să excludă procedura prevăzută de art. 997 C. proc. civ. În ceea ce privește soluția dată de către prima instanță excepțiilor lipsei calității procesuale pasive în privința pârâților, se constată că prin recursul formulat, recurenta-reclamantă critică doar admiterea acestei excepții față de pârâta Filiala Iași a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, apreciind-o ca fiind contradictorie în raport de cele reținute de către prima instanță, conform cărora Casa Națională de Asigurări de Sănătate este autoritatea care gestionează sistemul asigurărilor sociale de sănătate și căreia îi revine obligația de a aduce la îndeplinire orice solicitare de asigurare a tratamentului medical. Înalta Curte constată că susținerea recurentei-reclamante este nefondată, având în vedere că, potrivit dispoziților art. 58 coroborat cu art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Filialei Iași a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu îi revine nicio atribuție în procesul de elaborare a listei cu medicamente de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci, dimpotrivă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituția care elaborează, împreună cu Ministerul Sănătății, lista cu medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, care urmează a se aproba prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, tot Casa Națională de Asigurări de Sănătate este autoritatea care gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, revenindu-i obligația de a aduce la îndeplinire orice solicitare de asigurare a tratamentului medical necesar, fără contribuție personală. Astfel fiind, întrucât cele două entități sunt instituții diferite, ambele având personalitate juridică proprie, dar atribuții diferite și cum solicitările reclamantei din prezentul dosar cad în sfera atribuțiilor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, doar aceasta are calitate procesuală în prezenta cauză, și nu Filiala Iași a acesteia. Pe fondul recursului, se constată că prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă prezintă doar aspecte cu caracter factual, fără a aduce, în realitate, nicio critică de natură a reliefa existența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și care, finalmente, să fie aptă a conduce la casarea hotărârii de primă instanță și pronunțarea unei alte soluții în calea de atac a recursului. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a reliefat nici existența unor motive de casare de ordine publică, a căror invocare să fie posibilă în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Referitor la condițiile de fond ale ordonanței președințiale, se constată că potrivit dispozițiilor art. 997 din C. proc. civ.: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (...) (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Astfel, din textul de lege anterior enunțat, se constată că admiterea unei cereri de ordonanță președințială este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerințe: caracterul urgent și vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată, precum și neprejudecarea fondului cauzei. Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților să îi asigure tratamentul cu vaccinul BCG recomandat bolii "tumoare malignă vezică urinară compensat 100%" și obligarea pârâtei CAS Filiala Iași de a deconta suma de 3.600 RON achitată pentru factura de achiziție a vaccinului BCG - 5 bucăți. Față de capetele de cerere deduse judecății, Înalta Curte apreciază că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ. se impune a fi făcută în raport de fiecare dintre pretențiile formulate. În aceste condiții, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că, în speță, condiția urgenței este îndeplinită, reclamanta depunând la dosar acte medicale din care rezultă că suferă de o boală cronică pentru care medicamentele înscrise în lista actuală de medicamente ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, nu dau rezultate, motiv pentru care dreptul la viață al reclamantei, garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar putea fi pierdut irevocabil până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond. Cu toate acestea, condiția urgenței nu este justificată în raport de cel de-al doilea capăt de cerere dedus judecății, deoarece în privința acestuia nu s-a făcut dovada unei pagube ce ar fi cauzată prin întârziere, a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, ori a înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În ceea ce privește, însă, condiția vremelniciei, Înalta Curte constată, în acord cu cele statuate de către prima instanță, că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că ambele solicitări formulate de către reclamantă prin acțiunea introductivă nu se circumscriu unor măsuri care să poată fi luate cu caracter vremelnic, deoarece vremelnicia presupune că măsurile încuviințate nu sunt de natură să conducă la rezolvarea fondului, fiind limitate în timp doar până la soluționarea în fond a litigiului. Pe de altă parte, se constată că prin acțiunea formulată pe calea dreptului comun și care face obiectul dosarului nr. x al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta nu a formulat nicio pretenție pecuniară de natura celei solicitate prin prezenta cerere, iar în ceea ce privește primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat includerea vaccinului BCG în lista de medicamente compensate 100%. În ceea ce privește condiția ca, pe calea ordonanței președințiale, să nu se prejudece fondul cauzei, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că prin soluționarea pretențiilor deduse judecății de către reclamantă, se poate prefigura soluția din dosarul de fond x/2016 al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Ca urmare, este evident că în cauză nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului, în condițiile în care cererea întemeiată în drept pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. presupune obligarea pârâților să asigure reclamantei tratamentul cu vaccinul BCG și obligarea Casei de Asigurări de Sănătate să-i deconteze suma de 3.600 RON achitată pentru achiziționarea vaccinului BCG, solicitări ce nu pot fi dispuse în lipsa cadrului legal reprezentat de completarea liste de medicamente, prevăzută de H.G. nr. 720/2008 cu vaccinul în discuție. De asemenea, se constată că Ordinul MS/CNAS nr. 763/377/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a Hotărârii de Guvern nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016 - 2017, precizează la art.

Anexa nr. 36: "Casele de asigurări de sănătate decontează numai medicamentele cu denumirile comerciale prevăzute în Lista cu medicamente elaborată pe baza Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin hotărâre a Guvernului". Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță că asigurarea tratamentului medical gratuit solicitat de către reclamantă presupune ca, în prealabil, acel tratament să fie inclus în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008 cu modificările și completările ulterioare, operațiune pentru care solicitantul trebuie să depună la autoritatea competentă - Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale o documentație de specialitate, complexă, care urmează a fi supusă unei analize de oportunitate lăsată la latitudinea autorităților publice competente din sfera puterii executive, instanța de judecată neputându-se substitui acesteia. Prin urmare, se constată că aspectele invocate în recurs de către recurenta-reclamantă nu sunt de natură a contura o altă soluție decât cea pronunțată de către prima instanță, din perspectiva pretențiilor formulate în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 997 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 49/2017 din 9 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.