ÎCCJ, Decizia nr. 160/2019

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 4619 din 18 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 7 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut în scris judecata în lipsă.

La termenul din 18 decembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Cum în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 416 - 418 C. proc. civ., instanța a făcut aplicarea art. 420 alin. (1) C. proc. civ., constatând din oficiu că s-a perimat recursul.

Susținerile recurentului, în sensul că, la 29 iulie 2018, ar fi formulat o cerere de repunere pe rol, nu sunt probate în mod convingător și nici nu se verifică, o asemenea cerere neapărând a fi fost înregistrată în prezenta cauză.

II. Recursul declarat împotriva hotărârii de perimare

Împotriva deciziei menționate la pct. I a declarat recurs A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., susținând, în esență, că la 29 iulie 2018 a transmis prin fax la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cerere de repunere pe rol a cauzei, astfel că în mod greșit instanța a constat perimat recursul.

Totodată, recurentul susține că, la 24 decembrie 2018, a transmis secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cerere de repunere pe rol a cauzei, susținând că cererea de repunere pe rol a fost formulată și anterior, la 29 iulie 2018 și 10 octombrie 2018.

În susținerea recursului, recurentul a anexat, în copie, cererea adresată secției de contencios administrativ și fiscal la 24 decembrie 2018.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul declarat de A., prin prisma criticilor invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Completul de 5 judecători îl va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

În esență, se constată că recurentul critică soluția de perimare a recursului, prin raportare la faptul că instanța de recurs nu a luat în considerare cererea sa de repunere pe rol din 29 iulie 2018, pe care ar fi transmis-o prin fax secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând lucrărilor Dosarului nr. x/2016 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că, ulterior încheierii din 30 ianuarie 2018, prin care instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se regăsesc următoarele înscrisuri: (i) motivarea recursului, transmisă de Curtea de Apel București; (ii) cererea olografă formulată de recurentul A. privind studiul dosarului din 18 iulie 2018, cu rezoluție de primire la 18 septembrie 2018; (iii) răspunsuri la întâmpinare formulate de recurentul A., înregistrate la 9 octombrie 2018; (iv) înscrisul recurentului A., înregistrat la 10 octombrie 2018, prin care se susține că la dosar nu a fost înregistrată cererea sa de repunere pe rol din 29 iulie 2018. La acest înscris este atașată în copie cererea de repunere pe rol datată olograf 29 iulie 2018 și transmisă prin fax la 10 octombrie 2018; (v) notele formulate de recurentul A., înregistrate la dosar la 18 decembrie 2018, prin care se învederează instanței faptul că, la 29 iulie 2018, a formulat, cu respectarea termenului legal, cerere de repunere pe rol. La notele respective, este anexată, în copie, cererea olografă formulată de recurent de repunere pe rol, datată 29 iulie 2018 și transmisă prin fax la 18 decembrie 2018, precum și o listă a mesajelor transmise prin fax-ul recurentului la 29 iulie 2018, în cuprinsul căreia este evidențiat numărul de fax al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cadrul prezentului recurs, recurentul a depus aceleași înscrisuri existente la Dosarul nr. x/2016 al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin criticile formulate, recurentul tinde să demonstreze faptul că a transmis cererea de repunere pe rol la 29 iulie 2018, însă, din culpa secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta nu a fost înregistrată la Dosarul nr. x/2016.

Este adevărat că recurentul a depus la dosar copia unei cereri olografe de repunere pe rol a dosarului nr. x/2018 în care este menționată data de 29 iulie 2018. Însă, această cerere a fost transmisă prin fax la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la datele de 10 octombrie 2018 și 18 decembrie 2018, așa cum rezultă din înscrisurile depuse atât în dosarul secției de contencios administrativ și fiscal, cât și în dosarul Completului de 5 judecători.

Recurentul nu indică și nu depune niciun înscris care să facă dovada că cererea de repunere pe rol ar fi fost transmisă în termenul de perimare, respectiv la 29 iulie 2018.

Lista transmiterilor prin fax din 29 iulie 2018 face dovada faptului că, la data respectivă, recurentul A. a efectuat o transmitere către Înalta Curte de Casație și Justiție, însă nu există nicio dovadă care să demonstreze ce înscris sau înscrisuri au făcut obiectul transmiterii prin fax, astfel că nu se poate reține în baza unor simple afirmații, nesusținute de probe, veridicitatea apărărilor recurentului.

Or, în lipsa unui mijloc de probă care să demonstreze fără echivoc transmiterea cererii de repunere pe rol la 29 iulie 2018, simplele afirmații ale recurentului în susținerea acestei teze nu au valența de a răsturna soluția instanței care a constatat perimarea.

Relevant este și faptul că instanța care a constatat perimarea a avut la dispoziție aceleași înscrisuri prezentate de recurentul A. și a concluzionat întemeiat că acestea nu fac dovada depunerii cererii de repunere pe rol înainte de împlinirea termenului de perimare.

În consecință, Completul de 5 judecători reține că instanța de recurs întemeiat a constatat din oficiu că a intervenit perimarea recursului, prin faptul că în Dosarul nr. x/2016 nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în termenul de perimare 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., calculat de la 30 ianuarie 2018 și care s-a împlinit la 30 iulie 2018.

Pentru toate considerentele arătate, nefiind identificate, în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motive de reformare a hotărârii atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 4619 din 18 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN