ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 726/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 730 din 4 iulie 2017 Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și partea responsabilă civilmente SC E. SA; a obligat pârâta B. la plata către reclamantul A. a sumei de 2.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, daune morale; a obligat pârâta C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SA, la plata sumei de 2.000 euro, reprezentând despăgubiri civile, daune morale; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.; a obligat partea responsabilă civilmente SC E. SA să difuzeze, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a dreptului la replică al reclamantului; a respins restul pretențiilor formulate de reclamant; a obligat pârâții B., C. și partea responsabilă civilmente SC E. SA la plata către reclamant a sumei de 2.750 RON, cheltuieli de judecată la prima judecată în fond și apel, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. și pârâta B., înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă.

La termenul din 5 martie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul susține că încheierea recurată este nelegală, întrucât soluția ce urmează a fi dată în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nu poate avea nicio înrâurire asupra soluției pe care instanța civilă urmează să o pronunțe în prezenta cauză.

Aceasta întrucât, cauza penală vizează împrejurarea dacă intimata B. s-a folosit de pretinsa afecțiune a fiului său pentru a obține un folos material injust de la publicul receptor, în timp ce, în cauza civilă instanța a fost învestită să aprecieze dacă prin emisiunea "Acces direct", recurentul a fost prejudiciat moral, atât de intimata B., cât și de celelalte intimate.

Astfel, faptul că intimata B. va fi sau nu găsită vinovată și trimisă în judecată pentru înșelăciune nu poate influența în vreun fel soluția ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză.

Înalta Curte, după îndeplinirea procedurilor de comunicare, a procedat, la data de 17 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru a dispus, prin rezoluția din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului, pentru ca părțile să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Prin încheierea completului de filtru din 7 martie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a recursului și s-a acordat termen de judecată la 4 aprilie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este fondat în raport de considerentele ce succed:

În cauza dedusă judecății, temeiul de drept al suspendării cauzei îl constituie dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, instanța poate dispune suspendare "când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel."

Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate, unul din cazurile de suspendare facultativă a judecării procesului civil constă în dispunerea de către organele judiciare penale a urmăririi penale, desigur, cu condiția suplimentară și obligatorie, ca soluția din respectivul proces penal, prin natura sa, să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se da în procesul civil.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică și îndeplinește condițiile cerute de textul de lege invocat.

Cauza dedusă judecății are ca obiect o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul pretins a fi suferit de reclamant prin încălcarea drepturilor la propria imagine, la demnitate, onoare și reputație.

Înalta Curte apreciază că, raportat la obiectul litigiului, împrejurarea că împotriva intimatei B. s-a redeschis urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, nu constituie o împrejurare care ar avea înrâurire directă asupra soluționării procesului civil și care să determine prelungirea acestui proces.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii de ședință din 5 martie 2018 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CL