ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2019

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul - parte civilă A., având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea de Apel Constanța a reținut că acțiunea în declararea unui text de lege ca neconstituțional nu este o "actio popularis", aceasta nu este admisibilă dacă textul a cărui neconstituționalitate este invocată nu a provocat într-o cauza pendinte pe rolul instanțelor o restrângere a drepturilor părții, contrară principiilor enunțate de Constituție. O cerere de declarare a unui text de lege ca neconstituțional bazata pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii în general, nu îndeplinește cerința prevăzuta de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, privind existenta unei legături cu soluționarea cauzei. În consecința, instanțele sunt obligate să verifice existența unui interes în examinarea textului presupus neconstituțional, legat de soluționarea cauzei pendinte.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv și trebuie justificat de partea care a formulat, în cazul de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen.

Cerința menționată anterior, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, presupune așadar îndeplinirea cumulativă a două condiții, în vederea trimiterii cauzei la Curtea Constituțională, pentru soluționarea excepției:

a) existența unei relații între situația juridică a părții și mijlocul procesual la care aceasta a recurs;

b) remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Luând în considerare aceste considerații de ordin general privind cerințele ce trebuie analizate pentru a hotărî asupra sesizării Curții Constituționale, curtea a apreciat că și în ipoteza unei soluționări favorabile a cererii părții civile, eventuala soluție a Curții Constituționale nu ar fi de natură să schimbe soluția din cauză.

Relativ la dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. (Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.). Astfel, s-a reținut că cererea de revizuire formulată în cauză a avut ca obiect revizuirea atât a laturii civile, cât și a laturii penale, astfel că textul de lege ce se dorește de partea civilă a face obiect de examinare a controlului de constituționalitate nu are legătură cu cauza.

S-a menționat că, în condițiile în care cererea inițială a privit ambele laturi ale procesului penal, nu se poate pretinde în apel că cererea de revizuire ar urmări doar revizuirea laturii civile, pentru a considera aplicabile în cauză dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen.

Cum instanța penală a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire ale unei hotărâri penale atât pe latura penală, cât și pe latură civilă, curtea a reținut că art. 453 alin. (2) C. proc. pen. nu este aplicabil în speță, astfel că nu este îndeplinită condiția existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei.

Relativ la dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. pen., curtea a apreciat că nu există un interes procesual real al părții civile, în condițiile în care soluția asupra fondului cauzei ar fi aceeași și în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate ar fi soluționată în sensul dorit de partea civilă.

Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiție, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv și trebuie justificat de partea care a formulat-o, în cazul de față excepția de neconstituționalitate a art. 457 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiilor constituționale pretins încălcate.

Așa cum am arătat, chiar dacă nu s-ar reține aplicabilitatea art. 457 alin. (2) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu este incident cazul prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (invocat de partea civilă ca temei al revizuirii), astfel că nu se reține existența interesului în sesizarea Curții Constituționale, deoarece nu conduce la remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Așadar, curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative necesare pentru sesizarea Curții Constituționale, din perspectiva interesului procesual concret, cu referire la art. 457 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie recurentul A. a declarat recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, deoarece instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia. Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Cu referire la condiția de admisibilitate, privind legătura cu soluționarea cauzei, aceasta privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, a obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Textul de lege contestat pentru neconformitate cu legea fundamentală trebuie să fie determinant în judecarea și soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, condiție care nu poate însă să determine, doar prin ea însăși, în lipsa întrunirii cumulative a tuturor cerințelor prevăzute de lege, sesizarea Curții Constituționale.

Totodată, articolul 29 alin. (6) prevede că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauză, se constată că s-a declarat recurs împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Totodată, prin aceeași decizie menționată mai sus a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul - parte civilă A., împotriva Sentinței penale nr. 1027 din 14 august 2019 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019.

Prin Sentința penală nr. 1027 din 14 august 2019 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva Sentinței penale nr. 1325 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 619 din 30 mai 2018 a Curții de Apel Constanța.

Prin Sentința penală nr. 1325 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2015, astfel cum aceasta a fost modificată în apel, prin Decizia penală nr. 619 din 30 mai 2018 a Curții de Apel Constanța, s-a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. și a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă C., în contradictoriu cu inculpatul B. și partea responsabilă civilmente D. S.A. București (fiind înlăturate dispozițiile contrare din hotărârea de condamnare a primei instanțe).

Dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Dispozițiile art. 457 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal.

Astfel, în mod corect a observat instanța de apel că cererea de revizuire formulată în cauză a avut ca obiect revizuirea atât a laturii civile, cât și a laturii penale, astfel că textul de lege al art. 453 alin. (2) C. proc. pen. nu are legătură cu cauza.

Totodată, instanța de apel, relativ la dispozițiile art. 457 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat în mod corect că nu există un interes procesual real al părții civile, în condițiile în care soluția asupra fondului cauzei ar fi aceeași și în ipoteza în care excepția de neconstituționalitate ar fi soluționată în sensul dorit de partea civilă. În același timp, instanța de apel a reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu este incident cazul prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (invocat de partea civilă ca temei al revizuirii), astfel că nu se reține existența interesului în sesizarea Curții Constituționale, deoarece nu conduce la remedierea situației juridice a părții prin soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin sintagma "să aibă legătură cu soluționarea cauzei" se înțelege că o normă legală are legătură cu soluționarea cauzei atunci când de modul în care este interpretată și aplicată depinde hotărârea ce se va pronunța, fiind esențială pentru rezolvarea respectivei pricini.

Or, instrumentul excepției de neconstituționalitate a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei alte dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen. și art. 457 alin. (4) C. proc. pen. cuprinsă în Decizia penală nr. 1037/P din data de 18 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 decembrie 2019.

Procesat de GGC - MM