ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4304/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la 17 februarie 2011, reclamantul A.I.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și

Internelor a solicitat, în principal anularea deciziei de pensie din 27

decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea

deciziei din 24 noiembrie 2005, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut

anterior emiterii deciziei atacate, iar în subsidiar s-a solicitat anularea deciziei

de pensie din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr.

119/2010 și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației

și Internelor de a emite o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să-i

valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum

și să fie obligați pârâții să-i plătească diferențele de pensie cuvenite, actualizate

cu rata inflației la data plătii efective.

Prin sentința

nr. 1684/LM din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din

Legea nr. 19/2000.

Prin sentința

civilă nr. 6807 din 25 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată

în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 17 februarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, însă a

fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Față de considerentele

expuse, având în vedere că reclamantul are domiciliul în orașul O., județul Hunedoara,

competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 octombrie 2013.