ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 281/2020

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 383 A din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 793 din 3 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs la 25 martie 2019.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 mai 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

La 14 iunie 2019 recurentul-reclamant A. a depus la dosar motivele de recurs.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 octombrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părților la 31 octombrie 2019.

La 1 noiembrie 2019 recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia a arătat că Decizia nr. 383 A din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București nu i-ar fi fost comunicată la 17 aprilie 2019. A precizat că din 1 aprilie 2019 are domiciliul la adresa din str. x, București, iar procesul-verbal de înmânare al deciziei s-a întors cu mențiunea "destinatar lipsă".

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 30 ianuarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Împotriva deciziei nr. 383 A din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul a declarat recurs la 25 martie 2019, anterior comunicării deciziei recurate, menționând în cuprinsul declarației de recurs faptul că înțelege să depună ulterior motivele de recurs, "după redactarea" hotărârii.

Împotriva hotărârii recurate reclamantul avea posibilitatea de a declara recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Decizia atacată a fost comunicată reclamantului la 17 aprilie 2019 - astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare existent la dosarul curții de apel, iar recurentul-reclamant a depus la dosar motivele de recurs la 14 iunie 2019.

Potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, motivele de recurs formulate de reclamant au fost depuse cu încălcarea termenului de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de lege pentru exercitarea și motivarea căii extraordinare de atac. Termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 21 mai 2019, dată până la care recurentul-reclamant nu a depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menționate.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Așadar, prin nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În cuprinsul punctului de vedere depus la 1 noiembrie 2019, recurentul-reclamant a arătat că Decizia nr. 383 A din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București nu i-ar fi fost comunicată la 17 aprilie 2019. A precizat că din 1 aprilie 2019 are domiciliul la adresa din str. x, București, iar procesul-verbal de înmânare al deciziei s-a întors cu mențiunea "destinatar lipsă".

Cu referire la apărarea formulată de recurentul-reclamant, în sensul că procedura de comunicare a deciziei din apel a fost viciată, având în vedere faptul că anterior comunicării hotărârii și-a schimbat domiciliul, se rețin următoarele:

Examinând actele și lucrările dosarului curții de apel se constată că procedura de comunicare a actelor procedurale în fața instanței de apel s-a îndeplinit la domiciliul ales al reclamantului, astfel cum acesta a fost indicat în cuprinsul cererii de apel - București, B-dul x, nr. 24.

Pe procesul-verbal de înmânare a hotărârii (emis la adresa indicată în cererea de apel) este menționat faptul că destinatarul/persoana majoră care locuiește cu acesta sunt absenți, iar actele au fost depuse la cutia poștală - procedura fiind îndeplinită în modalitatea prevăzută la art. 163 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, în lipsa destinatarului, comunicarea actelor de procedură s-a efectuat prin depunere în cutia poștală.

În ceea ce privește îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procedurale în situația în care partea își schimbă domiciliul, dispozițiile art. 172 C. proc. civ. dispun că: dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Astfel cum a precizat recurentul-reclamant în cuprinsul punctului de vedere depus la dosar, între momentul pronunțării hotărârii (21 martie 2019), momentul declarării căii de atac (25 martie 2019), momentul comunicării hotărârii (17 aprilie 2019) și momentul depunerii motivelor de recurs (14 iunie 2019) și-a schimbat domiciliul (la 1 aprilie 2019), însă această schimbare a locului citării a fost adusă la cunoștința instanței de recurs la 12 iunie 2019 (înscris fila x).

Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesați să depună diligențe pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai 2004) și că autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).

Se reține, totodată, că neregularitatea procedurii de citare sau de comunicare a actelor procedurale efectuate de către instanța de apel poate fi invocată în recurs, însă pentru a putea fi supuse analizei instanței de control judiciar, motivele de nelegalitate trebuie depuse în termenul de recurs prevăzut de art. 485 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că motivele de recurs au fost înregistrate după împlinirea termenului legal de motivare a căii de atac, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 383 A din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

GGC - CL