ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 267/2020

Asupra recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 187/A din 9 mai 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 345 din 19 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamantul A. și pârâta B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 iulie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a prezentat în detaliu situația de fapt, enumerând litigiile purtate între părți și criticând decizia recurată din perspectiva cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale. A arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, indicând formal dispozițiile art. 14, art. 71, art. 72, art. 73 și art. 253 C. civ., art. 26 și art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 223 și art. 453 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, pârâta B. a arătat faptul că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea atribuțiilor judecătorești, instanța încălcând principii fundamentale consacrate de Constituția României, dreptul la un proces echitabil, principiul conform căruia orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi stabilită legal, precum și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Expunând detaliat starea de fapt și raporturile existente între părți, recurenta-pârâtă a apreciat că a fost acuzată pe nedrept de abuz de drept, astfel încât nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în absența vinovăției și a prejudiciului cauzat.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 28 noiembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 30 ianuarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursurile în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererile de recurs, se constată că aspectele evidențiate de către ambii recurenți, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recurenții prezintă pe larg situația de fapt, punctând doar formal anumite dispoziții legale.

Astfel, recurentul-reclamant A., indicând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14, art. 71, art. 72, art. 73 și art. 253 C. civ., art. 26 și art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8 pct. 1 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 223 și art. 453 C. proc. civ., fără a dezvolta, în concret, în ce a constat încălcarea și aplicarea greșită a acestor norme de către instanța de apel.

Recurenta-pârâtă a apreciat ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., întrucât, în aprecierea sa, instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin încălcarea unor principii fundamentale consacrate de Constituția României, prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin încălcarea principiului conform căruia orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi stabilită legal, prin încălcarea art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Chiar și atunci când solicită cenzurarea daunelor acordate, recurenții precizează că acestea sunt nejustificate în raport de situația de fapt și de probele administrate, care nu justifică acel cuantum.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriilor de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 187/A din 9 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL