ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin Decizia de impunere nr. x/30.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, întocmită în baza raportului de inspecție fiscală din data de 25.03.2009, au fost stabilite în sarcina SC A. SRL obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 1.173.739 RON.

Împotriva deciziei de impunere, societatea a formulat contestație la organul emitent, înregistrată sub nr. x/03.04.2009, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 241/03.072009 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

1.2. Prin cererea de chemare în judecată, ce a format obiectul dosarului nr. x/2009 al Curții de Apel Suceava, reclamanta SC A. SRL a solicitat, pe lângă anularea Deciziei de impunere nr. x/30.03.2009 și a Deciziei nr. 241/03.072009, restituirea sumelor de bani încasate în mod nelegal în baza actelor administrative atacate, prin aplicarea indicelui de inflație, precum și a dobânzii fiscale aferente acestor sume, începând cu 19.05.2009.

Prin Sentința nr. 240 din 16 iulie 2012 a Curții de Apel Suceava a fost admisă în parte cererea de judecată în sensul că s-a dispus anularea în parte a actelor administrative atacate, obligarea la restituirea sumelor de bani reprezentând impozit pe profit, TVA și accesoriile fiscale la aceste obligații fiscale, actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume începând cu data de 19.05.2009.

1.3. Sentința Curții de Apel Suceava a fost casată, în parte, prin Decizia 5777 din 18 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că a fost respins petitul privind acordarea dobânzii legale, prin admiterea excepției prematurității invocate de DGFP Suceava.

1.4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014 la data de 19 iunie 2014 și transferată sub nr. x/2014* pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.106.249 RON cu titlu de dobândă legală calculată până la data de 12.12.2013 și în continuare până la data achitării sumei de 1,173,739 RON (luna februarie și martie 2014) precum și a sumei de 52.230 RON cu titlu de cheltuieli de judecată acordate conform Sentinței nr. 240 din 16 iulie 2012 a Curții de Apel Suceava și a Deciziei nr. 5777 din 18 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la plata dobânzii legale prevăzute aferente sumelor anterior solicitate de la data de 19.01.2014 și până la data achitării efective a acestor sume.

1.5. Prin Sentința nr. 17 din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Suceava în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

A obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 285.922,82 RON dobândă legală pentru perioada 12.04.2012 - 12.12.2013.

1.6. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin administratori judiciari B., C., D. SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin Decizia nr. 2557 din 12 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond nu conține expus raționamentul judecătorului fondului care a condus la adoptarea soluției din dispozitiv.

2.1. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava sub numărul x/39/2014** la data de 30.01.2017.

Pentru primul termen din 14.02.2017, pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus precizări, învederând faptul că reclamanta SC A. SRL Suceava are calitate de contribuabil mijlociu aflându-se în administrarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Suceava. Astfel, această instituție este singurul organ fiscal care ar putea să stingă obligațiile fiscale.

2.2. Urmare a precizărilor formulate de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin încheierea de ședință din 14 februarie 2017, Curtea a dispus introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava, iar, prin încheierea de ședință din 13 martie 2017, a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași.

2.3. Prin Sentința civilă nr. 190 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Suceava și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a obligat pârâtele să plătească reclamantei, cu titlu de dobândă următoarele sume,

- 440.946 RON aferentă impozitului pe profit de 450.560 RON;

- 171.883 RON pentru accesorii aferente impozitului pe profit de 179.323 RON;

- 423.784 RON pentru TVA în sumă de 535.040 RON;

- 8.461 RON pentru accesorii TVA în sumă de 8.816 RON.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 4.843 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 190 din 12 decembrie 2017 și împotriva încheierii din data de 18 decembrie 2017, pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și încheierii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGAMC și al respingerii acțiunii formulate de în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

3.1. A susținut recurenta-pârâtă, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța nu i-a comunicat raportul de expertiză efectuat în cauză, încălcându-i dreptul la apărare. De asemenea, nu a fost convocată de expertul numit de instanță pentru efectuarea expertizei.

Astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare și reprezentare.

3.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat recurenta-pârâtă că instanța a aplicat greșit normele de drept material.

Deși, urmare a precizărilor formulate, instanța a dispus introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor publice Suceava și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași, recunoscând faptul că DGRFP Iași prin AJFP Suceava s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, prin dispozitivul hotărârii a admis acțiunea și în contradictoriu cu DGAMC, fără a analiza dacă această instituție mai are sau nu calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 117 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor. Ordinul ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1899/2004 reglementează procedura specială de acordare a dobânzilor, în sensul că dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită.

Conform art. 33 din O.G. nr. 92/2003, începând cu 01.01.2016, organul fiscal competent să administreze contribuabilul SC A. SRL Suceava și, inclusiv, să achite eventualele dobânzi fiscale, este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

În cauză, reclamanta a solicitat obligarea la plata sumei de 1.106.249 RON cu titlu de dobândă legală și nu a contestat vreun act administrativ emis de DGAMC, astfel încât nu se mai justifică, în cauză, calitatea sa procesuală pasivă.

Intimata-reclamantă SC A. SRL, față de recursul DGAMC, a formulat cerere de renunțare parțială la judecată în ceea ce o privește pe această instituție. Astfel, a solicitat a se lua act de cerere și a se anula parțial Sentința civilă nr. 190 din 12 decembrie 2017 în sensul respingerii cererii introductive în ceea ce privește pe pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Ulterior, în raport cu opoziția recurentei-pârâte la cererea de renunțare, a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondat.

5.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază a fi nefondate susținerile recurentei-pârâte Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, neputându-se reține că ar fi fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, din încheierile de ședință de la termenele acordate în fața instanței de fond, se constată că toate pârâtele, DGRFP Iași, DGF Suceava și, inclusiv, DGAMC, au fost reprezentate de consilier juridic (la ședința din 03.04.2017, la ședința din 20.06.2017, la ședința din 18.09.2017, la ședința din 16.10.2017).

De asemenea, pentru termenul din 03.04.2017, pârâta DGAMC a formulat precizări cu privire la nota de probatorii depusă de reclamantă, prin care și-a exprimat opoziția față de proba cu expertiză judiciară fiscală.

După efectuarea raportului de expertiză, la termenul din 18.09.2017, consilierul juridic, reprezentant al tuturor pârâtelor, a solicitat amânarea judecății pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare și la reprezentare al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, de vreme ce aceasta a fost reprezentată de consilier juridic la termenele acordate, a formulat punct de vedere asupra probelor solicitate și a solicitat amânarea judecății pentru a studia raportul de expertiză fiscală efectuat în cauză.

De altfel, susținerile recurentei-pârâte DGAMC subsumate motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ. (faptul că nu ar fi fost convocată pentru efectuarea expertizei și că nu ar fi luat cunoștință de raport) sunt în contradicție cu cele subsumate motivului de casare prevăzut de pct. 8 C. proc. civ. (că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză).

5.2. Referitor la motivul de recurs vizând lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Marilor Contribuabili, Înalta Curte constată că este fondat.

În cauză, urmare a situației de fapt expuse anterior, la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează plata sumei de 1.106.249 RON cu titlu de dobândă legală.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea procesuală pasivă în acțiunile prin care se solicită aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 o are autoritatea publică emitentă a actului administrativ, astfel cum aceasta e definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din lege.

Conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, în vigoare în perioada de referință, "Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1) și (2), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul ANAF, stabilit prin ordin al președintelui ANAF, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului".

Aspect necontestat în cauză, începând cu 01.01.2016 (anterior reînvestirii primei instanțe cu rejudecarea acțiunii) SC A. SRL a devenit contribuabil mijlociu, nemaifiind în administrarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Astfel, organul fiscal competent să administreze societatea A. SRL Suceava și să achite eventualele dobânzi fiscale este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

În raport cu obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulată, poate avea calitate de pârât numai autoritatea publică care poate executa operațiunea ce se solicită prin cerere de chemare în judecată și care pune în executare dispozițiile instanței.

În aceste condiții, recursul formulat de Direcția Generală Regională de Administrare a Marilor Contribuabili referitor la lipsa calității sale procesuale pasive este fondat.

5.3. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., recursul va fi admis și va fi casată în parte sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGAMC cu consecința respingerii acțiunii față de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 190 din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției General de Administrare a Marilor Contribuabili și respinge acțiunea formulată de SC A. SRL Suceava prin administratori judiciari D. SPRL și E. în contradictoriu cu DGAMC în consecință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV